Omenirea are nevoie urgentă de mărturia unor tineri liberi și curajoși, care să îndrăznească să meargă împotriva curentului și să proclame cu tărie și entuziasm propria credință în Dumnezeu, Domn și Mântuitor. (Mesajul Papei Ioan Paul al II-lea pentru a XVIII-a Zi Mondială a Tineretului,13 aprilie 2003, nr. 6)
Multă lume se plânge parcă tot mai des că tinerii de azi sunt lipsiți de respect și responsabilitate. Poate că și noi am făcut și continuăm să facem asemenea „aprecieri” și tindem să fim mai degrabă autori de enunțuri negative, fără să ne preocupe să intrăm în miezul lucrurilor și să mergem la rădăcina problemelor și a crizelor care afectează în mod clar societatea, dar mai ales generațiile tinere.
Câți dintre adulți își (mai) amintesc de zicala noastră sănătoasă Cum îi crești/cum îi educi, așa îi ai! și apreciază relevanța ei? Ajută în vreun fel să ne tot plângem și să nu facem ceea ce este necesar pentru a schimba ceva? Auzim des că trebuie să fim noi schimbarea pe care vrem să o vedem în societate, ba chiar noi, adulții, îi îndemnăm pe tineri să fie ei schimbarea. Dar de la vorbe la fapte e drum lung, iar tinerii au nevoie de modele autentice, de sprijin și de încurajări constante.
În urmă cu 15 ani (la 21 ianuarie 2008) Papa Benedict al XVI-lea se adresa printr-o scrisoare tuturor credincioșilor Romei și diecezei de Roma pentru a le vorbi despre problema educației (Lettera alla Diocesi e alla città di Roma sul compito urgente dell’educazione/ Letter to the faithful of the Diocese and City of Rome on the urgent task of educating young people). Această scrisoare – relativ scurtă – a fost prezentată o lună mai târziu, pe 23 februarie 2008, în Piața Sfântul Petru, în cadrul unei audiențe speciale.
Dificultățile cu care se confruntă părinții, profesorii, preoții și toți cei care au responsabilități educaționale îi erau bine cunoscute Papei Benedict, iar ideile și argumentele prezentate în scrisoarea sa și care se referă la procesul educațional sunt general valabile și menite să fie luate în considerare de credincioși și necredincioși deopotrivă. Ca profesor, părinte spiritual și apoi ca Suveran Pontif, a fost și a rămas pe deplin conștient de faptul că „a educa nu a fost niciodată o sarcină ușoară” și, după cum el însuși admitea acum 15 ani, „astăzi pare să devină [o datorie] din ce în ce mai dificilă”.
De la bun început, Papa Benedict exprimă clar și concis două idei cheie de la care pleacă reflecțiile pe care le împărtășește cu destinatarii scrisorii: 1. „Tuturor ne pasă de binele oamenilor pe care îi iubim, în special de binele copiilor, adolescenților și tinerilor noștri”; 2. „Știm foarte bine că viitorul […] depinde de ei. Prin urmare, nu putem să nu fim preocupați de formarea noilor generații, de capacitatea lor de a se orienta în viață și de a discerne binele de rău, de sănătatea lor, nu numai fizică, ci și morală.”
Atât tonul, cât și conținutul acestei scrisori reprezintă o prețioasă lecție de pedagogie pentru noi toți!
Va urma
Monica Râpeanu
Actualitatea creştină, nr. 5/2023, Anul XXXIV, p. 16.
