Tineri, nu cedați iluziilor false și modelor efemere care nu rareori lasă un tragic gol spiritual!
[…] Adorați-l pe Cristos: el este stânca pe care să vă construiți viitorul și o lume mai dreaptă și mai solidară.
(Mesajul Papei Ioan Paul al II-lea pentru a XX-a Zi Mondială a Tineretului, 16-21 august 2005, 5, https://www.magisteriu.ro/mesaj-cu-ocazia-zilei-mondiale-a-tineretului-2005/)
În scrisoarea din 2008 adresată credincioșilor Romei, Papa Benedict al XVI-lea aborda problema educației într-un mod firesc, relevant, ce ar trebui adoptat de noi toți. Sfântul Părinte empatiza cu cei implicați în educație, recunoscând marile dificultăți cu care aceștia se confruntă și amintind că nu degeaba „se vorbește despre o mare urgență educațională”, dar și „despre o prăpastie/o fractură între generații”.
Cum era normal, identificarea fără ezitare a cauzelor crizei din educație reprezintă următorul pas în reflecțiile papei, care ne invită la o introspecție sinceră, ba mai mult, la un adevărat examen de conștiință.
Urgența educațională este „confirmată de eșecurile pe care le întâmpinăm atât de des în eforturile noastre de a forma oameni de bază, capabili să colaboreze cu ceilalți și să dea sens vieții lor. Prin urmare, ne este mai ușor să dăm vina pe noile generații, ca și cum copiii născuți astăzi ar fi diferiți de cei născuți în trecut”. Cât despre conflictul dintre generații, Benedict al XVI-lea afirmă clar că el – cu siguranță – există și se face simțit, dar că acest conflict „este efectul mai degrabă decât cauza eșecului de a transmite certitudini și valori”.
Apoi, Benedict al XVI-lea pune această întrebare importantă – Ar trebui atunci să dăm vina pe adulții de astăzi pentru că nu ar mai fi capabili să educe? și face referire la acea „tentație puternică atât în rândul părinților, cât și al profesorilor și educatorilor, în general, de a renunța”, dar și la riscul ca aceștia „să nu înțeleagă nici măcar care le este rolul sau, mai degrabă, misiunea care le-a fost încredințată”.
La baza dificultăților în transmiterea preceptelor și valorilor stau însă – așa cum indică papa cu precizie – nu doar responsabilitățile personale ale adulților și/sau ale tinerilor, ci și „o atmosferă larg răspândită, o mentalitate și o formă de cultură care duc la îndoieli cu privire la valoarea persoanei umane, la însăși semnificația adevărului și a bunătății”.
Un lucru este cert: în zilele noastre se face simțită (încă) nevoia acută de valori și, prin urmare, nu ar trebui să ne mire că „cerința pentru o educație autentică este, de fapt, în creștere. O cer părinții, neliniștiți și adesea îngrijorați de viitorul copiilor lor; o mare parte dintre profesori o cer, în urma experienței triste a degradării școlilor lor; o cere chiar societatea în ansamblu, care vede fundamentele coexistenței puse sub semnul întrebării; în adâncul ființei lor, o cer copiii și înșiși tinerii, care nu vor să fie lăsați singuri în fața provocărilor vieții”.
Urgența educațională nu poate fi trecută cu vederea sau tratată superficial; ea trebuie gestionată cu toată seriozitatea. Avem această datorie nobilă față de copiii și tinerii noștri!
Monica Râpeanu
Va urma
Actualitatea creştină, nr. 6/2023, Anul XXXIV, p. 16.
