Iubirea lui Christos ne constrânge… să ne împăcăm (2Cor 5,14-20)
Rugăciunea noastră comună pentru unitatea tuturor creştinilor se desfăşoară anul acesta în contextul celebrării a 500 de ani de la reforma iniţiată de Martin Luther. Ruptura petrecută în sânul Bisericii Apusene, în urmă cu jumătate de mileniu, a produs mult scandal şi multă suferinţă. O astfel de stare, resimţită ca intolerabilă, a trezit, mai apoi, conştiinţele şi dorinţa apropierii şi a împăcării.
Drumul spre unitate, deşi lung şi anevoios, se aşază azi pe un făgaş bun. Acest lucru se datorează faptului că Bisericile Apusului Europei reuşesc tot mai mult să pună la baza dialogului dintre ele ceea ce Sfântul Apostol Paul le recomanda creştinilor din Corint prin pasajul din a doua sa epistolă (2Cor 5,14-20), pasaj propus ca temă de meditaţie pentru Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea tuturor Creştinilor din acest an, 2017.
Iubirea lui Christos ne constrânge… să ne gândim că unul singur a murit pentru toţi. Noi toţi, creştinii, suntem „rodul” Jertfei răscumpărătoare a lui Christos. Biserica este înfăptuirea Lui, iar El o vrea una, sfântă, universală şi apostolică (v. Crezul de la Niceea).
Iubirea lui Christos ne constrânge… să nu mai trăim pentru noi înşine, ci pentru El, care a murit şi a înviat pentru noi. Referinţa la Isus Christos mort şi înviat trebuie să stea pe primul loc în dialogul şi în iniţiativele comune. În acest fel, dialogul şi iniţiativele comune vor căpăta o consistenţă diferită, divină.
Iubirea lui Christos ne constrânge… să nu mai cunoaştem pe nimeni după trup. Să lăsăm trecutului tot ceea ce este omenesc, acel omenesc care a cauzat, în decursul istoriei, scandal, diviziune, suferinţă.
Iubirea lui Christos ne constrânge… să (re)devenim o creatură nouă. Timpurile noastre, aflate într-o profundă criză morală, au nevoie de o mărturie autentică de trăire evanghelică.
Iubirea lui Christos ne constrânge… să ne împăcăm cu Dumnezeu. Orice păcat comis, inclusiv împotriva unităţii, ne îndepărtează de Dumnezeu. Este timpul să ne apropiem din nou de Dumnezeu, pentru ca şi El să se apropie de noi (Iac 4,8).
Iubirea lui Christos ne constrânge… să ne împăcăm. Împăcarea cu Dumnezeu va înlesni, de bună seamă, şi împăcare între toţi creştinii. Implor harul lui Dumnezeu pentru ca rugăciunea noastră comună din aceste zile să topească gheaţa inimilor noastre, să ne apropie unii de alţii pentru a ne simţi tot mai mult fraţi între noi, de vreme ce ne ştim cu toţii fraţi ai lui Isus Christos şi împreună, fii ai Tatălui ceresc.
Cu binecuvântare,
Dr. Ioan Robu
Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti
