Pe 20 ianuarie, Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor a emis documentul intitulat „Ecumenismul în timpul pandemiei. De la criză la oportunitate”. Acest document este rezultatul unei vaste anchete din 2021 în toate conferințele episcopale din lume, inclusiv Conferința Episcopilor din România.
În ianuarie 2021, 142 de chestionare au fost adresate responsabililor cu relațiile ecumenice din toate conferințele episcopale și din Sinoadele Bisericilor Catolice Orientale. Rezultă o sinteză de 50 de pagini intitulată „Ecumenismul în timpul pandemiei. De la criză la oportunitate”, care se sprijină pe o frază a Papei Francisc „suntem toți în aceeași barcă”, reluată în numeroase răspunsuri la chestionar. Se pare că aceste cuvinte ale Episcopului Romei se aplică nu doar bărbaților și femeilor din vremea noastră, ci și diferitelor Biserici.
În introducerea documentului se spune că mișcarea ecumenică modernă a fost mereu strâns legată de evoluțiile politice, sociale și culturale. Fără îndoială, pandemia de COVID-19, cu consecințele sale tragice mondiale în domeniile politic, economic, social, cultural și religios, și în general cu efectul său asupra oricărei activități umane, va fi una din dezvoltările istorice care vor modela drumul ecumenic. Creștinii din orice tradiție au fost constrânși să ia măsuri fără precedent care au afectat profund viața lor de credință și relațiile lor, precum închiderea lăcașurilor religioase și anularea liturghiilor cu prezență, chiar de Paști și pentru înmormântări. Dar pandemia a fost și ocazia de a redescoperi anumite dimensiuni esențiale ale credinței creștine, precum centralitatea Cuvântului lui Dumnezeu, dimensiunea comunitară a credinței și „Biserica domestică”.
Tot în introducere se mai spune că activitățile Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor au fost profund afectate de pandemie: vizitele și călătoriile au fost anulate, anumite dialoguri internaționale au fost suspendate și cea mai mare parte a întâlnirilor sale și ale celor ale partenerilor de dialog au fost amânate sau deplasate online.
Din introducere mai aflăm că la 19 ianuarie 2021 a fost trimis responsabililor ecumenici din toate Conferințele Episcopale Catolice și Sinoadele Orientale Catolice un chestionar. Ancheta, intitulată „A înțelege comuniunea eclezială într-o epocă de distanțare”, punea întrebări cu privire la: 1. reflecția locală asupra chestiunilor teologice și ecleziologice ridicate de pandemie; 2. noile oportunități oferite de pandemie; 3. posibilitățile de a se inspira din alte comunități creștine; 4. noile probleme sau tensiuni care rezultă din răspunsurile diferitelor Biserici la pandemie; 5. impactul asupra muncii comisiilor mixte de dialog.
Acest document de lucru este alcătuit din trei secțiuni. Prima tratează despre oportunitățile oferite de pandemie pentru a întări și reînnoi relațiile dintre creștini. A doua se concentrează pe impactul negativ al crizei COVID-19 asupra ecumenismului. Ultima secțiune identifică chestiunile ecumenice care îi interpelează pe toți creștinii, ca și provocările specifice cu care mișcarea ecumenică s-a confruntat în timpul pandemiei și într-o lume postpandemică.
Prima secțiune se intitulează „O «binecuvântare ascunsă»” și în cadrul ei se arată că dacă pandemia a împiedicat numeroase contacte și proiecte ecumenice, a fost și o ocazie de a reînnoi relațiile dintre creștini, adică de a crea noi forme de koinonia între ei. Într-adevăr, așa cum indică numeroase rapoarte, în diferite regiuni, pandemia s-a dovedit a fi o „binecuvântare ascunsă” și a inaugurat chiar „o nouă primăvară ecumenică” (Malta), determinând „ceea ce ar putea fi o schimbare istorică în relațiile interconfesionale la nivel național” (Irlanda). „Această sinteză pune în evidență trei aspecte importante în care au fost observate dezvoltări pozitive: o nouă conștiință de a fi o singură familie, lansarea unor proiecte și inițiative comune și apariția unui «ecumenism digital».”
Un prim rezultat al pandemiei din punct de vedere ecumenic este că, așa cum exprimă raportul din Slovenia, citându-l pe Papa Francisc: „Suntem toți, vrând-nevrând, «în aceeași barcă».” Această conștiință de a fi o singură familie se înrădăcinează în experiența unui destin comun pus în evidență de pandemie. Această conștiință este fixată în experiența unei vulnerabilități împărtășite.
În afară de conștiința de a fi o singură familie creștină, criza a oferit și noi ocazii de a se ruga, de a munci și de a reflecta împreună. Pandemia a fost o ocazie de a conștientiza importanța ecumenismului spiritual și de a explora noi moduri de rugăciune împreună. Un număr fără precedent de inițiative de rugăciune ecumenică au fost organizate. Multe dintre ele au fost planificate pentru victimele pandemiei, pentru familiile lor și pentru cei din prima linie la nivel național sau la nivel local. Au fost organizate online numeroase inițiative de rugăciune ecumenică, cum ar fi o reculegere online ecumenică în Postul Mare predicată de Cardinalul Arborelius și de episcopul luteran Karin Johannesson, care a avut mai mult de 600 de auditori în Suedia.
În afară de rugăciunea în comun, dificultățile practice ale unor comunități creștine au dat naștere unei colaborări ecumenice fraterne într-un mod neașteptat. Pe lângă solidaritate, numeroasele provocări determinate de pandemie au constituit ocazia publicării unor declarații creștine comune. Acestea au fost una din expresiile cele mai vizibile ale colaborării ecumenice în timpul pandemiei de coronavirus.
Pandemia a fost o ocazie nu doar de a se ruga și de a munci, ci și de a reflecta împreună. Au fost abordate în mod ecumenic numeroase teme teologice și ecleziale despre subiecte precum misiunea, slujirea, liturgia și chestiunile de sănătate.
Pandemia a revelat și a accelerat progresul mondial al digitalizării care transformă societățile noastre și Bisericile noastre. Progresul tehnologic oferă noi mijloace pastorale care nu necesită apropierea fizică. O nouă cultură online a devenit un fenomen acceptat. Această cultură online are rezultate pozitive (inclusiv unele avantaje ecologice și financiare), dar și negative, și a avut un impact asupra tuturor aspectelor vieții ecleziale, inclusiv asupra ecumenismului.
Numeroase rapoarte indică faptul că mijloacele digitale au permis noi contacte ecumenice și o participare crescută la inițiativele ecumenice. Faptul că atâtea activități ecleziale au fost accesibile online a permis comunităților creștine să se cunoască mai bine între ele.
A doua secțiune se intitulează „Diferențe puse în evidență de pandemie”. Au fost identificate trei provocări principale: faptul că divergențele teologice între tradițiile creștine au fost puse în evidență, diferitele înțelegeri ale pandemiei și diferitele atitudini față de politica de sănătate publică.
Un prim impact negativ al pandemiei asupra chestiunilor ecumenice este faptul că această criză a pus din nou în evidență divergențe teologice profunde între tradițiile creștine. Aceste divergențe privesc în principal chestiuni liturgice și sacramentale, precum necesitatea prezenței fizice în timpul liturghiei și legătura dintre celebrarea euharistică și împărtășanie. De asemenea, există și o înțelegere diferită a spațiului sacru.
Un alt lucru important este înțelegerea diferită a pandemiei. Diferențele de interpretare a pandemiei constituie un alt subiect de dezbinare între creștini. Raporturile menționează adesea că negarea crizei sau teoriile complotiste, interpretările apocaliptice sau de pedeapsă divină, respingerea vaccinurilor și propunerea unor remedii neștiințifice sau magice au determinat tensiuni între comunitățile creștine și consecințe negative pentru toate.
Tensiuni au apărut din cauza aplicării restricțiilor oficiale, precum și cu privire la chestiunea de a ști dacă adunările cu prezență erau necesare. Alte tensiuni au apărut cu privire la egalitatea drepturilor diferitelor Biserici de a exercita pastorala pe lângă credincioșii lor, de exemplu având acces la spitale în timpul izolării.
A treia secțiune se intitulează „Provocări și chestiuni comune pentru viitor” și se referă la chestiunile ecumenice care îi interpelează pe toți creștinii și la provocările specifice cu care mișcarea ecumenică se confruntă. Chestiunile menționate se referă la patru domenii distincte, spiritual, ecleziologic, liturgic și misionar.
Pandemia și izolarea au constituit o provocare spirituală pentru creștinii din toate tradițiile. Mulți s-au confruntat cu probleme privind propria lor viață, punându-și întrebări cu privire la stilul de viață.
Pandemia a pus și problema unui nou mod de a fi Biserică și a înțelegerii Bisericii ca comunitate, iar un rod ecumenic al pandemiei în plan ecleziologic este chestiunea „Bisericii domestice”. Importanța familiei ca centru de credință și de rugăciune a fost recunoscută din nou. Un aspect important al noului mod de a fi Biserică în era digitală este chestiunea liturgică și sacramentală ridicată în toate comunitățile creștine. Izolarea a determinat un nou mod de a participa la cult „în mod virtual”. O altă chestiune ecumenică importantă a fost înțelegerea și practicarea „împărtășaniei spirituale” în diferitele tradiții creștine.
O altă provocare determinată de pandemie este cea misionară. S-a constatat în timpul crizei o creștere a numărului persoanelor care asistă la servicii sau la activități online. O primă întrebare este de a ști dacă participarea online va continua pentru cei care, altfel, ar putea să asiste la cult în prezență. O altă preocupare comună este de a ști în ce fel persoanele care au început să urmărească serviciile online, dar care nu au asistat niciodată înainte la servicii religioase pot să fie invitate în comunități ecleziale, îndată ce cultul în edificiile religioase este din nou posibil.
În concluzia acestui document se tratează despre promovarea comuniunii într-un context de distanțare. Pandemia a avut un impact paradoxal asupra ecumenismului. Deși a împiedicat numeroase contacte și proiecte, criza a fost și ocazia pentru întărirea și reînnoirea relațiilor dintre creștini, și chiar pentru crearea unor noi forme de koinonia între ei. Un prim rezultat ecumenic al pandemiei este o conștiință reînnoită de a fi o singură familie creștină, o conștiință înrădăcinată în experiența unui destin și a unei vulnerabilități împărtășite. Criza a devenit o ocazie de cunoaștere reciprocă: creștinii au fost mai atenți unii la alții, privindu-se într-un mod nou, luând în considerare nu doar cum reacționau ceilalți creștini la pandemie, ci și cine erau cu adevărat în calitate de creștini. Pandemia a fost ocazie de a valoriza celelalte practici și inițiative creștine și de a se inspira unii de la alții.
Criza a oferit și noi posibilități de inițiative comune. Au fost explorate noi căi de ecumenism spiritual și a fost redescoperită sacramentalitatea Cuvântului lui Dumnezeu. Au fost stabilite noi solidarități și forme de colaborare între Biserici în diferite domenii.
Criza a mai revelat provocările ecumenice deja existente. A pus din nou în evidență divergențele teologice între tradițiile creștine, precum înțelegerea spațiului sacru și conceptul și celebrarea sacramentelor. A subliniat și diferențele de interpretare a pandemiei și atitudinile diferite cu privire la restricțiile în materie de sănătate publică.
Pandemia a dat naștere la întrebări interne tuturor Bisericilor cu privire la patru domenii: 1. spiritual: stilul de viață creștin a fost pus sub semnul întrebării, ceea ce a dat naștere unor abordări providențiale și eshatologice; 2. ecleziologic: un nou mod de a fi Biserică s-a dezvoltat, datorită unei înțelegeri mai profunde a Bisericii ca comunitate, datorită unei participări crescânde a laicilor și datorită unei experiențe mai puternice de „Biserică domestică”; 3. liturgic/sacramental: izolarea a dat loc unui nou mod de participare la cult „în mod virtual”, punând problema înțelegerii rolului sacramentelor în viața creștină; 4. misionar: vor reveni oamenii în Biserică? Cum pot fi integrate în comunitatea eclezială persoanele care mai nou urmăresc serviciile religioase online?
Pandemia interpelează mișcarea ecumenică cu trei întrebări principale: 1. utilizarea noilor mijloace de comunicare în centrul mișcării ecumenice: modul de comunicare are un impact asupra înțelegerii comuniunii; 2. noile forme de comuniune ecumenică: modul în care este înțeleasă comuniunea eclezială, ca și conceptul de comuniune a Bisericilor; 3. fragilitatea structurilor ecumenice existente și apariția noilor actori ecumenici.
Este important de remarcat faptul că rezultatele pozitive sau negative, ca și provocările ecumenice, variază în funcție de diferitele contexte geografice și ecumenice. De aceea, este necesar să se stabilească anumite distincții între țările care au o tradiție ecumenică bine stabilită și cele în care ecumenismul este mai puțin înrădăcinat, între nivelul local și nivelul național, între țările și populațiile deja avansate în era digitală și cele care nu sunt.
Sursa: http://www.christianunity.va
Actualitatea creştină, nr. 2/2022, Anul XXXIII, p. 28-31.
