După câțiva ani grei pentru foarte mulți dintre noi, începem acum un altul care nu se anunță mai ușor decât cei dinainte. Altfel spus, nu am scăpat de neliniștile și îngrijorările provocate de știrile din presă, de zvonurile care circulă pe buzele celor din jur, de previziunile „științifice” care nu încetează să ne pună în gardă.
Și totuși, dacă noi supraviețuim și chiar continuăm ne să bucurăm fie și numai de bucuriile mărunte ale vieții de fiecare zi, e pentru că îndrăznim să sperăm. Iar speranța noastră nu se (mai) întemeiază pe promisiunile conducătorilor noștri și nici (prea mult) pe priceperea noastră, ci pe prezența și ajutorul lui Dumnezeu. El este cel care schimbă adesea cursul istoriei croite de oameni – istorie de sânge, de lacrimi, de nedreptăți, de neomenie. De aceea, la începutul fiecărui an ne adresăm unii altora urări de bine, de reușite, de împliniri și, tot prin urări, încercăm să ne ținem departe, pe noi și pe apropiații noștri, de suferință, de răutatea și de dușmănia neprietenilor sau de calamitățile care ne-ar pune viața în pericol. În acest sens, chiar în prima zi a anului ne adresăm astfel de urări într-o atmosferă mai mult sau mai puțin festivă. Mai festive sunt urările și binecuvântările rostite la Sfânta Liturghie a sărbătorii Sfânta Fecioară Maria, Născătoare de Dumnezeu, cu care debutează anul nou.
La toate acestea le putem adăuga și pe cele rostite de autorul Psalmului 20, care se gândea la conducători și la fiecare membru al poporului său: Să te asculte Domnul în ziua necazului, să te ocrotească numele Dumnezeului lui Iacob! Să-ți trimită ajutor din sanctuarul său și din Sion să te întărească! Să-ți dea ție după inima ta și toate planurile tale să se împlinească… precum și toate cererile tale.
Și, pentru a întări convingerea că Dumnezeu este singurul care ne poate călăuzi și întări în viață, psalmistul spune: Unii se încred în carele de luptă și alții în caii lor, însă noi suntem puternici în numele Domnului Dumnezeului nostru. Ei s-au împiedicat și au căzut, iar noi ne-am ridicat în picioare și rămânem neclintiți.
Prin urmare, acum la început de an ne putem face proprii toate aceste urări, inclusiv pe cea cu care se încheie psalmul: Doamne, mântuiește-l pe rege și ascultă-ne în ziua în care te vom invoca.
Să te asculte Domnul în ziua necazului,/ să te ocrotească numele Dumnezeului lui Iacob!/ Să-ți trimită ajutor din sanctuarul său/ și din Sion să te întărească!/ Să-ți dea ție după inima ta/ și toate planurile tale să se împlinească…/ Doamne, mântuiește-l pe rege/ și ascultă-ne în ziua în care te vom invoca. (Ps 20, 2-5.10)
Pr. Tarciziu Șerban
Actualitatea creştină, nr. 1/2023, Anul XXXIV, p. 24.