În mai multe numere trecute am vorbit despre solidaritate și am convenit asupra definiției sale ca fiind cea care exprimă dimensiunea socială a persoanei umane. Niciun om nu poate trăi doar pentru el singur; el depinde întotdeauna de ceilalți, astfel încât granițele devin din ce în ce mai puțin importante… dar reflecțiile teologice sau filozofice cu privire la situația omenirii și a lumii pot să sune ca un mesaj repetitiv și gol (Papa Francisc, Laudato Si’, nr. 17). Să ne oprim așadar pe scurt și să analizăm ceea ce i se întâmplă casei noastre comune, să vedem cum poate solidaritatea deveni concretă și în viața noastră, cum poate deveni ea decisivă pentru binele celorlalți?
Cel mai complicat lucru este, bineînțeles, să identificăm problema. Papa Francisc, dorind să fie clar și concis, afirmă fără ezitare: „În loc să rezolve problemele săracilor și să se gândească la o lume diferită, unii se limitează să propună o reducere a natalității… A învinovăți creșterea demografică și nu consumismul extrem și selectiv al unora este un mod de a nu înfrunta problemele” (Laudato Si’, 50).
Toți ar trebui să fim acord cu privire la faptul că pământul este esențialmente o moștenire comună, ale cărui roade trebuie să meargă în folosul tuturor. Pentru credincioși acest lucru devine o chestiune de fidelitate față de Creator, pentru că Dumnezeu a creat lumea pentru toți. Orice abordare ecologică trebuie să integreze o perspectivă socială (Cf. Laudato Si’, 93).
Mediul este un bun colectiv, patrimoniu al întregii omeniri și responsabilitate a tuturor. Cel care posedă o parte din el poate numai să o administreze în folosul tuturor. Dacă nu facem aceasta, ne încărcăm conștiința cu greutatea de a nega existența celorlalți. Pentru aceasta episcopii din Noua Zeelandă s-au întrebat ce înseamnă porunca „să nu ucizi” când „douăzeci la sută din populația mondială consumă resurse în așa măsură încât fură de la națiunile sărace și de la generațiile viitoare ceea ce au nevoie pentru a supraviețui” (Laudato Si’, 95). Da… noi, atunci când risipim hrana, risipim, în realitate, tot ceea ce a s-a folosit pentru producerea ei: apă, sol, energie, muncă, pasiune, tradiție, istorie sau cultură (Papa Francisc, 18.05.2019 – Federazione Europea Banchi Alimentari).
„Omul nu poate să facă ceva bun într-un anumit sector de viață, în timp ce în alt sector comite nedreptatea. Viața este un întreg ce nu poate fi împărțit” (Mahatma Gandhi). De aceea să răspundem chemării divine de a fi generoși și să dăm totul. „Ține minte următorul lucru: eu pot face ceva ce tu nu poți. Iar tu poți face ceva ce eu nu pot. Dar amândoi trebuie să facem aceasta” (Maica Tereza).
Pr. Daniel-Gheorghiță Benchea
Articol publicat în Actualitatea creștină, nr. 6/2021, p. 16.
