Pietrărie gotică din biserica dominicanilor într-o bisericuță ortodoxă
La biserica ortodoxă Sfântul Gheorghe-Olari din Câmpulung Muscel, ușa de trecere dintre pronaos și naos face notă discordantă cu întregul stil arhitectonic al edificiului sacru: este un portal de piatră, lucrat în cel mai curat stil gotic. Arhitectul Al. M. Zagoritz vede în acest portal, ca și în fereastra gotică de pe axa altarului, „înrâuriri gotice în arhitectura românească” (Buletinul comisiunii monumentelor istorice, ianuarie-martie 1916, p. 44-46) și afirmă că „ușa aceasta și fereastra din altar au fost lucrate odată cu zidirea bis. Sf. Gheorghe și anume pentru ea”.
Afirmațiile arhitectului Zagoritz, la sfârșitul unei demonstrații ce se vrea de specialitate, vor să demoleze tradiția vie, păstrată în popor, care spune că respectivele elemente gotice provin din mănăstirea catolică a dominicanilor („cloașterul”). De altfel, mai mulți istorici și arhitecți concordă asupra faptului că după cutremurul din 1628 (începând cu anul 1646), ruinele mănăstirii catolice Sfânta Maria au servit ca materiale de construcție pentru refacerea turnului bisericii ortodoxe Negru Vodă și a altor edificii din oraș. Ca urmare, aducerea portalului gotic de la biserica dominicanilor la biserica Sfântul Gheorghe-Olari, fie odată cu construcția bisericii (când a servit ca ușă de intrare), fie la adăugarea pronaosului (când a rămas ca poartă de trecere), se înscrie în practicile timpului. Același lucru s-a întâmplat și la Târgoviște, unde un portal aproape identic a fost transferat de la biserica catolică a franciscanilor și folosit tot ca poartă de trecere între pronaos și naos, la biserica ortodoxă Crețulescu (vezi articolul „Bisericile catolice din Târgoviște”, în Actualitatea creștină, 2/2022, p. 33).
Părerea lui Zagoritz vine și împotriva unor specialiști în materie precum Al. Tzigara-Samurcaș, director al Muzeului de Artă Națională, cel dintâi care a dat publicității aceste piese de arhitectură gotică, și dr. Emil Fischer. Acesta din urmă afirmase: „Portalul gotic al fostei biserici și o fereastră gotică au fost transportate la biserica învecinată Sf. Gheorghe-Olari și zidite acolo.” Despre respectivul portal, dr. Fischer mai spune că „e o imitare credincioasă a intrării casei parohiale din Sibiu”. („Die Kulturarbeit des Deutschtums in Rumänien”, nota 2, p. 232, în Buletinul comisiunii…, p. 44).
Și mai surprinzătoare este concluzia lui Zagoritz: „În vremuri când meșteri pietrari streini veniau să puie meșteșugul lor la înfrumusețarea bisericilor noastre, partea făcută de ei o aduceau, nu ca pe un ados străin, pus la întâmplare, ci ea se lega direct cu arhitectura noastră, supunându-se datinilor ei. Astfel în arhitectura românească se întâlnesc și se înfrățesc înrâuriri streine uneori cu totul una de alta, fără să-i tulbure vreodată unitatea.”
Citind concluzia domnului Zagoritz am avut o străfulgerare: mi-a apărut în fața ochilor un bărbat îmbrăcat cu pantaloni bavarezi și o tradițională ie românească!
Actualitatea creştină, nr. 4/2022, Anul XXXIII, p. 33.
