În Evanghelie nu se vorbește despre cultură. În Evanghelie nu apare nicio definiție a culturii. Cu toate acestea nu trebuie neglijat faptul că „procesul întâlnirii și confruntării cu culturile este o experiență pe care Biserica a trăit-o încă de la începuturile predicării Evangheliei” (Ioan Paul al II-lea, Scrisoarea enciclică Fides et ratio, 14 septembrie 1998, 70).
Privind atent în istoria Bisericii, putem observa că aici problema definirii culturii apare târziu. Conciliul al II-lea din Vatican, în Constituția pastorală privind Biserica în lumea contemporană (Gaudium et spes) recurge la o definire a conceptului de cultură, pe care din punct de vedere antropologic l-am putea considera destul de amplu:
„În sens larg, termenul de cultură desemnează toate mijloacele prin care omul își cizelează și își dezvoltă multiplele daruri spirituale și fizice; se străduiește să supună lumea prin cunoaștere și muncă; umanizează viața socială, atât familială cât și civică, prin progresul moravurilor și al instituțiilor; în sfârșit, exprimă, comunică și păstrează în operele sale, în decursul timpurilor, marile experiențe spirituale și aspirațiile sale majore, pentru ca ele să slujească progresului multora și chiar al întregului neam omenesc” (Conciliul al II-lea din Vatican, Constituţia pastorală privind Biserica în lumea contemporană Gaudium et spes, 879).
Constituția tratează cultura din multe perspective, astfel avem, pe lângă o cultură spirituală, doctrinală și tehnică, o cultură de bază, o cultură integrală ce trebuie promovată, o cultură ce decurge din natura rațională și socială a omului.
Cultura reprezintă toate activitățile și creațiile umane în domeniul bunurilor economice, spirituale, sociale etc. Cultura este integrată de descoperirile științifice, ideile filosofice, lumea esteticii, a moralei și a religiei, realități care jalonează istoria popoarelor și care constituie patrimoniul umanității. Rămâne o dimensiune esențială și esențială și universală a omului. În virtutea acestei trăsături, persoana se distinge ontologic de animale. Cultura este un mod specific de a exista și de a fi al omului. Omul trăiește dintotdeauna într-o cultură care îi este proprie și care la rândul său creează între oameni o legătură proprie, determinând caracterul intrauman și social al existenței umane (Cf. Ioan Paul al II-lea, Discursul din data de 2 iunie 1980 de la sediul UNESCO).
Cultura cuprinde totalitatea vieții unui popor: complexul valorilor și al contravalorilor care o abilitează și care, fiind practicat în comun de membrii săi, o reunește în baza unei aceleiași conștiințe colective. Totodată, cuprinde formele prin care acele valori sau contravalori se exprimă și configurează, adică obiceiuri, limbă, instituții și structuri de conviețuire socială, când nu sunt împiedicate sau reprimate prin intervenția unor alte culturi dominante.
Cultura este un mod specific de a exista și de a fi al omului. Omul trăiește dintotdeauna într-o cultură care îi este proprie și care la rândul său creează între oameni o legătură proprie, determinând caracterul intrauman și social al existenței umane. (cf. Ioan Paul al II-lea)
Pr. Daniel Gheorghiță Benchea
Actualitatea creştină, nr. 7/2022, Anul XXXIII, p. 16.
