De ce să mergem la vot

De ce să ne implicăm activ prin participare și vot la alegerile prezidențiale

 Text: Sebastian Fitzek

 Orice alegere este importantă, mai ales acele alegeri care implică și destinele celorlalți, al familiei sau al comunității din care facem parte. Alegerile prezidențiale sunt o formă concretă de iubire față de aproapele nostru, prin civismul activ și prin efortul care nu așteaptă o răsplată personală. Vocile se fac auzite, iar ecourile noastre scriu istorie prin voința celor care se implică în viața cetății. Primul tur al alegerilor prezidențiale ar putea fi marcat de un palmares trist, cel al abținerii. Există totuși șapte motive foarte întemeiate pentru a merge la secțiile de votare și iată de ce:

• 2019 este un an electoral cu impact major pentru următorii cinci ani. România este un stat semiprezidențial, un regim în care președintele statului joacă un rol important în controlul și echilibrul reciproc al puterilor în stat, în lupta anticorupție și are un rol diplomatic extraordinar în menținerea noastră ca țară în Pactul Nord-Atlantic și Uniunea Europeană.
• Europa traversează o perioadă dificilă din cauza Brexitului, care a declanșat prima ruptură în interiorul familiei, iar sosirea la Casa Albă a lui Donald Trump a deteriorat relația cu SUA ca vechi aliat de bază. În același timp, războaiele din Orientul Mijlociu reprezintă un continuu focar de război regional care se poate ușor transforma oricând într-un război mondial.
• Pe plan intern, lupta anticorupție trebuie continuată, curba șomajului și a migrației trebuie inversată puternic în favoarea românilor.
• Pe plan global, amenințarea teroristă rămâne și nu urmează să dispară. Nu dispare nici încălzirea globală, care ne obligă să regândim rapid modelul tehnologic și economic. Este de la sine înțeles că răspunsurile care vor fi date la toate aceste subiecte vor avea consecințe importante pentru viitorul nostru imediat, pe termen mediu și lung. O certitudine există: erorile prin neimplicare vor fi costisitoare.
• Prin Constituție, Președintele încheie tratate internaționale în numele României, negociate de Guvern, și le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil. Celelalte tratate și acorduri internaționale se încheie, se aprobă sau se ratifică potrivit procedurii stabilite prin lege. Președintele României desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru și numește Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament.
• Participarea puternică va consolida democrația. Vitalitatea unei democrații este măsurată în primul rând prin determinarea cetățenilor săi să efectueze acest act fundamental de vot civic. Acest drept, obținut prin jertfa celor de la Revoluția din ’89, rămâne linia care separă regimurile democratice față de pericolul de a ne întoarce la autoritarism sau, mai rău, la totalitarism. O prezență bună va oferi viitorului președinte legitimitate valoroasă.
• Anul 2019 are o gamă largă de candidați. Argumentul populist potrivit căruia „sunt toți la fel, toți oferă aceleași lucruri” nu rezistă. Profilurile candidaților, personalitatea și propunerile lor merită să fie luate în seamă pentru că fiecare poate reprezenta o carte diferită pentru viitorul nostru. Aspirațiile noastre ca cetățeni trebuie să se regăsească în proiectul acestei țări pe care o iubim, dovedind că ne implicăm activ prin participare și consens. Fiecare cetățean își exercită un drept, un vot, o valoare față de Cetatea pământească, ca semn de recunoștință și aspirație la Cetatea divină. Este mai puțin important cu cine votăm; făcându-ne datoria îndeplinim și o misiune spirituală. Păcat este doar să rămânem nepăsători. În calitate de creștini și cetățeni ai acestei țări nu ne rămâne decât să ne implicăm, în dorința de a face alegerea corectă.

Viitorul societății în mâinile noastre…

 Text: Erwin Asmarandei

Papa Emerit Benedict al XVI-lea, în enciclica sa Deus caritas est, evidențiază într-un mod cu totul deosebit importanța factorului politic: „Biserica nu poate și nici nu trebuie să ia în mână bătălia politică pentru a construi o societate cât mai dreaptă posibil. Nu poate și nici nu trebuie să înlocuiască statul. Dar nu poate și nici nu trebuie să rămână deoparte în lupta pentru dreptate. Trebuie să intre în această luptă pe calea argumentării raționale și trebuie să trezească acele forțe spirituale fără de care dreptatea, care implică și renunțări, nu se poate afirma și nici nu se poate dezvolta. Societatea dreaptă nu poate să fie opera Bisericii, ci trebuie să fie realizată prin politică. Cu toate acestea, Biserica se implică în mod profund în favoarea dreptății, lucrând pentru deschiderea inteligenței și a voinței la exigențele binelui” (Papa Benedict al XVI-lea, Deus caritas est, nr. 28).

Biserica fără politică nu există, la fel nici politica fără Biserică. De ce spun asta? Și nu fac referire la politica de partid, acea politică pe care o vedem în mass-media. Nici gând. Este acea relație de conviețuire socială, încă din cele mai vechi timpuri, generatoare de modalități de a conduce CETATEA. Biserica sfințește, iar omul, prin voia lui Dumnezeu, construiește. Așadar, cele două ar trebui să coexiste, fără a se amesteca una în treaba celeilalte.

Cu siguranță ne-am întrebat de multe ori:

Cu cine votăm?

De ce votăm?

Ce poate schimba votul nostru?

De ce să mergem la vot?

Este votul meu important?

Votul prin excelență este expresia naturală a conștiinței noastre de creștini. Este acel puls pe care trebuie să-l dăm societății prin participarea la scrutin. Aș rezuma în trei cuvinte statutul de creștin: dreptate, corectitudine și iubire. A fi creștin înseamnă a iubi aproapele, precum Mântuitorul, care ne-a lăsat cel mai mare îndemn, care ne angajează în viața noastră socială și creștină: „Să ne iubim unii pe alții, așa cum El ne-a iubit pe noi!” Iată, acest aspect ne motivează și ne provoacă să ne gândim la aproapele nostru pentru a contribui la bunăstarea și prosperitatea societății.

Mai mult de atât, actorul și omul de televiziune Roberto Benigni spunea următoarele: „Mergeți și votați mereu, nu stați pe gânduri, nu lăsați puterea în mâinile mulțimii, pentru că mulțimea îl va alege de fiecare dată pe Baraba.” Cunoaștem ce a pățit Isus, spre deosebire de Baraba.

Ne rugăm de fiecare dată pentru conducători, pentru cei care au funcții de răspundere, pentru mai-marii lumii și, cu siguranță, Dumnezeu ne ascultă rugăciunile și, în bunătatea Sa nemărginită, le împlinește. Dar oare este destul doar să cerem? Cu siguranță, implicarea noastră socială este o rugăciune vie și un exemplu incontestabil care ar face bine viitorului acestei națiuni. Cei care vin din urmă vor adopta acest model de creștin implicat și căruia îi pasă de prezent, pentru că doar astfel putem construi viitorul. Viitorul se construiește prin punți, prin unitate și nu prin dezbinare și ziduri.

Alegerile prezidențiale care vor avea loc în luna noiembrie a acestui an sunt dovada vie că trebuie să ieșim din lâncezeală, din propriul confort și să ne arătăm adevărata latură de creștini și fii ai lui Dumnezeu, printr-o contribuție la viața politică a societății. Este un moment important în viața țării noastre. Este un pas important în drumul care va decide viitorul nostru pe scena internațională și nu numai, pe toate planurile. Strămoșii și cei care au fost înaintea noastră și dorm acum somnul păcii și-au sacrificat tot ce au avut, chiar și viețile, pentru ca noi să putem să ne exercităm dreptul de a alege și de a fi aleși.

Așadar, cine este președintele?

Președintele este cel care adună în jurul său diversele opinii pentru un singur scop: binele națiunii/binele țării. Președintele trebuie să fie primul care dă pulsul societății, altfel spus, un președinte trebuie să fie acea personalitate care trebuie să coaguleze în jurul său opiniile bune, să știe să răspundă și în principal să fie în contact permanent cu oamenii, ca în final să acționeze pentru binele cetății. De aceea, președintele trebuie să fie un arbitru în raport cu toți cetățenii.

Care este rolul președintelui?

Președintele are o responsabilitate imensă. Cel mai mare număr de voturi este dat celui care va fi Președintele României. Are menirea de a fi persoana care caută consensul și calea cea mai bună pentru binele națiunii. România are nevoie de un președinte care să creeze o legătură între cei care au plecat și cei care sunt în țară, să facă tot ce-i stă în putere ca drepturile românilor de pretutindeni să fie respectate, iar România să aibă un cuvânt important pe scena internațională, indiferent de domeniul de activitate.

Conform Constituției României, Președintele are următoarele atribuții:

• Numește premierul și Guvernul– desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru și numește Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament. În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanță a postului, revocă și numește, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai guvernului. Dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compoziția politică a guvernului, va putea exercita atribuția anterioară numai pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea prim-ministrului. Poate dizolva Parlamentul, dacă refuză de două ori investitura Guvernului.
• Politica externă– încheie tratate internaționale în numele României, negociate de Guvern, și le supune spre ratificare Parlamentului. La propunerea Guvernului, acreditează și recheamă reprezentanții diplomatici ai României și aprobă înființarea, desființarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.
• Apărarea țării– este comandantul forțelor armate și îndeplinește funcția de președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării. Poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parțială sau totală a forțelor armate. În caz de agresiune armată împotriva țării, Președintele României ia măsuri pentru respingerea agresiunii și le aduce neîntârziat la cunoștința Parlamentului, printr-un mesaj. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în 24 de ore de la declanșarea agresiunii.
• Acordarea de decorații și numiri în posturi publice– conferă decorații și titluri de onoare, acordă gradele de mareșal, de general și de amiral, numește în funcții publice sau acordă grațierea individuală. Președintele numește trei judecători la Curtea Constituțională, magistrați, propune șeful SRI etc.
• Promulgă legile sau poate întoarce o singură dată un act normativ la Parlament.Poate sesiza Curtea Constituțională cu privire la neconstituționalitatea unor legi.
• Consultă Guvernul cu privire la teme de importanță majoră.
• Poate participa la unele ședințe ale Guvernului.
• Poate propune organizarea de referendumuride interes național, după consultarea prealabilă a Parlamentului.

Președintele este cel care reprezintă România în relațiile cu partenerii externi, reprezentând țara la cel mai înalt nivel. Mai mult, Președintele este imaginea țării în lume, ecoul fiecărui român, pe plan național, dar și pe scena internațională.

Atunci când politica și Biserica conlucrează, se pot realiza lucruri înălțătoare care au ecou un timp îndelungat. Dovadă vie stă ultimul eveniment major la care am fost martori: Vizita Apostolică a Sanctității Sale Papa Francisc în România. Iată cum politica și Biserica și-au dat mâna și au contribuit într-un mod excepțional ca această vizită să se poată cristaliza și să aibă nenumărate ecouri la nivel internațional. Rezultatele au fost impresionante. România și-a arătat adevărata valoare și adevărata frumusețe. În acele zile, în România s-a trăit cu speranța și dorința de mai bine.

Deși în timpurile noastre se pare că insultele, pe merit sau din obișnuință, marchează relația poporului cu politicienii, Papa Francisc preia îndemnul apostolului Paul care cere să se facă rugăciuni „pentru cei care sunt în conducere” (1Tim 2,1-8). Dacă poporul se roagă pentru politicienii săi, e frumos să ne gândim, a remarcat Papa la omilia Sfintei Liturghii din 16 septembrie, că și politicienii se vor ruga pentru binele poporului pe care îl conduc. E adevărat că unii consideră că „politica este murdară”, dar Pontiful a amintit că pentru Papa Paul al VI-lea politica este „forma cea mai înaltă de caritate”. Cine dintre noi s-a rugat pentru guvernanți, cine dintre noi s-a rugat pentru parlamentari ca să ajungă la un acord și să ducă patria mai departe? Se pare că spiritul patriotic nu ajunge până la rugăciune: ajunge la descalificări, ură, certuri, dar se termină aici. „Vreau”, spune apostolul, „ca oamenii să se roage în orice loc, ridicându-și mâinile sfinte, fără mânie și ceartă” (Radio Vatican).

Țara noastră are datoria de a avea un președinte dornic să arate lumii frumusețile și bogățiile ei: spirituale, tradiționale, istorice, toate îmbinându-se sub un singur nume – România.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Actualitatea creştină, nr. 11/2019, Anul XXX, p. 28-31.