Dacă am rezuma cei cinci ani de pontificat, am putea spune: cuvinte simple și gesturi grăitoare. Papa Francisc uimește prin naturalețea limbajului său, prin stilul accesibil, ușor de înțeles. Iar limbajul este întărit de gesturi, care uneori dezarmează: îi vizitează pe cei închiși, îmbrățișează bolnavii, stă la masă cu nevoiașii… Prin tot ce face, vrea să îi facă pe cei din urmă să fie protagoniști; vrea să facă legătura între centru și periferie.
Și chiar dacă periferia are un loc privilegiat în inima sa, Papa nu neglijează celelalte aspecte ale apostolatului său. Rezultat al atenției sale față de întreaga lume au fost și cele două vești bune pentru țara noastră, venite anul trecut din partea Papei. În noiembrie 2017, cu ocazia vizitei delegaţiei oficiale a Academiei Române la Vatican, răspunzând invitației înaltului for de cultură, Pontiful a acceptat să fie membru de onoare al Academiei Române, cu mențiunea: „O fac din prietenie pentru voi, pentru România”. În cadrul aceleiași vizite, Papa şi-a exprimat încă o dată dorinţa de a vizita țara noastră: „Încerc să vin anul viitor, dar dacă nu reușesc, celălalt an voi veni să vă vizitez”. Atitudinea de deschidere pe care a avut-o Papa Francisc față de țara noastră, l-a făcut pe domnul Liviu-Petru Zăpîrțan, Ambasadorul României pe lângă Sfântul Scaun, să declare: „… pentru mine, fără a folosi cuvinte mari, vizita realizată de conducerea Academiei Române la Vatican a fost cu adevărat istorică”.
Tot la capitolul privirea Papei spre România nu putem să nu amintim gestul care a marcat mai ales viața Arhidiecezei de București: imediat după alegerea sa, pe 27 martie 2013, Papa Francisc a autorizat promulgarea decretului prin care se recunoștea „martiriul slujitorului lui Dumnezeu Vladimir Ghika…”, Monseniorul fiind astfel înscris în rândul Fericiţilor Bisericii Catolice.