„Trăim într-o societate a informației care ne asaltează încontinuu cu date – tratate toate ca fiind de aceeași importanță […]. Prin urmare, devine necesară o educație care să învețe gândirea critică și să încurajeze dezvoltarea valorilor morale mature.”
– Papa Francisc, Exortația apostolică Evangelii gaudium, 24 noiembrie 2013, nr. 64
Atunci când copilașii își întreabă aproape non-stop părinții „de ce?”, „cum?”, „când?”, ei își manifestă nu doar curiozitatea, ci și dorința de a învăța lucruri noi și acea capacitate cu care au fost înzestrați de a gândi dincolo de informațiile primite. Apoi, de-a lungul anilor, curiozitatea și dorința par să se stingă și intervine obișnuința de a ne baza pe analiza informației făcută de alții. Însă această comoditate e riscantă, și de aceea gândirea critică – denumită și gândire critico-creativă – trebuie cultivată din copilărie! De fapt, una dintre caracteristicile esențiale ale gândirii critice este că ea se dezvoltă prin practică și presupune formarea unor obișnuințe și stări mintale, dispoziții și atitudini.
Încă de la o vârstă fragedă, îi putem încuraja pe copii să observe și să interpreteze lumea din jurul lor, întrebându-se „ce văd?”, „ce cred despre asta?”. Rolul jocurilor în copilărie este esențial; regulile jocurilor ajută la formarea unei gândiri mai atente, dar și a disciplinei, și este atât de important ca cei mici să învețe că regulile unui joc nu sunt opționale. Cititul este o modalitate dovedită de a îmbunătăți concentrarea copiilor, iar conversațiile cu ei pe marginea celor citite sau auzite promovează înțelegerea și le dezvoltă capacitatea de a reflecta. În plus, poveștile cu o morală oferă o „învățătură ascunsă” pe care copiii vor trebui să o interpreteze. Activități precum descifrarea ghicitorilor și a puzzle-urilor, rezolvarea jocurilor cu indicii nu sunt doar distractive, ci ele stimulează puternic raționamentul analitic. Nu degeaba escape rooms sunt atât de atractive.
La școală și la liceu, elevii ar trebui încurajați să gândească critic la toate orele și ajutați prin metode specifice – inclusiv la matematică, fizică, chimie etc. – să-și pună întrebări și să analizeze informația pe care o primesc. În acest sens, formarea profesorilor este fundamentală! Din păcate, în educația românească, accentul este în continuare pus pe memorare și acumularea cât mai multor noțiuni, iar introducerea gândirii critice ca materie școlară, obligatorie/opțională, predată separat de celelalte discipline, nu poate duce automat la dezvoltarea capacității de analiză, de gândire critică a elevilor. Ar trebui urmărită antrenarea acestei abilități la toate materiile și în toate contextele.
Să ne întrebăm „de ce?” este mereu un exercițiu bun, la orice vârstă. Să ne facem timp pentru a ne întreba „de ce gândim într-un anume fel?”, „de ce facem un anumit lucru?”, „cum să-l facem?”, „ce soluție s-ar potrivi?” înseamnă să gândim critic. Valoarea simplei întrebări De ce? nu trebuie sub nicio formă subestimată, mai ales în epoca lui ChatGPT și a informațiilor aflate la un clic distanță!
Monica Râpeanu
Actualitatea creştină, nr. 4/2024, Anul XXXV, p. 16.
