Cum să nu-ți încălzească inima știrea difuzată cu două luni în urmă despre Alexandra, fetița din Bistrița, care își ajută la școală colegul cu autism!?! Chiar dacă e numai în clasa a IV-a, ea a ajuns să creeze o colecție întreagă de fișe de lucru diferențiate, concepute special pentru a-l ajuta pe Vlad, colegul ei de clasă, diagnosticat încă de la vârsta de 2 ani cu tulburări din spectrul autist și care, de atunci, face intensiv terapie de recuperare. Gestul extraordinar al acestei fetițe nu a rămas fără ecou, iar fișele create de ea constituie acum un auxiliar școlar foarte util – Caietul Alexandrei – care a fost publicat deja de Centrul de Resurse și Referință în Autism Micul Prinț la Editura Școala Ardeleană în 1000 de exemplare, în cadrul proiectului „Creșterea nivelului de incluziune a copiilor cu cerințe educative speciale în școlile din Municipiul Bistrița”. Acest caiet este disponibil și on-line pe https://www.centruldeautism.ro/materiale-didactice/ de unde poate fi descărcat gratuit de oricine care lucrează cu copii cu cerințe educative speciale!
În România, problemele și lipsurile cu care se confruntă persoanele cu dizabilități sunt multiple. În școlile de masă, elevii cu dizabilități sunt adesea neînțeleși, întâmpinați cu prejudecăți și discriminați, iar personalul didactic este nepregătit pentru a le oferi ajutorul de care au atâta nevoie. Există, desigur, și excepții, care reprezintă cazurile fericite ca cel al lui Vlad din Bistrița, dar aceste excepții, raportate la numărul total al copiilor cu dizabilități din România, sunt încă puține. Integrarea copiilor cu dizabilități în școlile de masă are nevoie de multe campanii naționale și de un real sprijin din partea tuturor: autorități, cadre didactice, părinți și copii.
Persoanele cu handicap locomotor, care folosesc scaune rulante, au mare nevoie de un sistem eficient care să le pună la dispoziție – gratuit – mașini special adaptate lor. În prezent, în București, spre exemplu, aceștia nici cu mijloacele de transport în comun nu se pot deplasa așa cum ar fi normal în 2019, deoarece ele fie sunt vechi și nu au rampe, fie rampele de acces sunt tot manuale și multe nu funcționează.
În 2017, un proiect inedit era pus pe picioare de niște tineri entuziaști și cu suflet mare din Cluj, care au continuat să fie subiectul mai multor știri îmbucurătoare prezentate în presă și la tv. Este vorba despre primul taxi comunitar din Cluj-Napoca, The Beard Mobile, care asigură transport gratuit pentru persoanele cu dizabilități și cazurile sociale care au o urgență. El este primul proiect social de acest fel din România și este inițiat și coordonat de către Asociația Beard Brothers (https://www.beard-brothers.ro/).
O problemă majoră de care se lovesc persoanele cu dizabilități din România este și lipsa fondurilor pentru operații complexe, pentru terapii și recuperare, pentru proteze sau scaune rulante (de ultimă generație), pentru (re)amenajarea locuințelor în funcție de necesitățile speciale. Nici la capitolul drumuri nu stăm mai bine. În nenumărate localități, și mari și mici, drumurile așteaptă încă să fie asfaltate! Iar când vine vorba despre faimoasa birocrație de la noi, aceasta nu îi „iartă” nici măcar pe cei cu dizabilități!
Nu sunt puțini părinții care au copii cu dizabilități și care, disperați, au ales calea străinătății și s-au mutat cu întreaga familie în altă țară pentru a le putea asigura copiilor lor îngrijirea și toate terapiile necesare pe termen lung. Alți părinți s-au văzut nevoiți să înființeze ei, prin donații și cu eforturi și sacrificii uriașe, centre speciale de terapie și recuperare în țară și, astfel, au creat comunități de sprijin și ajutor și pentru alți părinți care au copii cu nevoi speciale.
Într-un mesaj din 1984, în timp ce se adresa unui grup de persoane cu dizabilități în Quebec (Canada), Papa Ioan Paul al II-lea folosea cuvinte extrem de dure la adresa acelui tip de societate care își consideră cetățenii „slabi” sau „puternici” folosind criteriul productivității. Sfântul Părinte spunea atunci că o societate „perfectă”, dezvoltată, dar în care numai membrii complet productivi sunt acceptați este o societate inumană, pervertită, tocmai din cauza acestui tip de discriminare care nu este mai puțin condamnabil decât discriminarea rasială. Ioan Paul al II-lea remarca, de asemenea, că în mod indiscutabil, calitatea unei societăți sau civilizații se măsoară prin respectul pe care îl are pentru membrii ei cei mai fragili, vulnerabili…
Aceeași preocupare pentru drepturile și nevoile membrilor suferinzi ai societății este reiterată de către Papa Francisc și în Mesajul pentru acest an cu ocazia Zilei Mondiale a Bolnavului (https://www.magisteriu.ro/mesaj-cu-ocazia-zilei-mondiale-a-bolnavului-2019/). În acest mesaj, Papa Francisc vorbește despre cultura rebutului, a profitului și a indiferenței și ne îndeamnă pe toți, la toate nivelurile, să promovăm cultura gratuității și a darului, punând dăruirea de sine ca „paradigmă în măsură să sfideze individualismul și fragmentarea socială contemporană, pentru a mișca noi legături și diferite forme de cooperare umană”.
Nu numai Biserica, dar și societatea civilă are, în primul rând, o datorie morală față de persoanele cu dizabilități. Nu e de ajuns doar să vorbim despre incluziunea acestor persoane în societate; e nevoie ca noi toți să identificăm și să înlăturăm toate acele bariere care îi fac și mai vulnerabili și îi marginalizează pe frații noștri, care suferă din cauza unui handicap. Apărarea demnității și a drepturilor lor depinde, în mod direct, de acțiunile noastre și de găsirea de soluții viabile, care să le asigure acestor oameni condiții decente de viață, care să le permită să ajungă la acea dezvoltare personală de care sunt capabili. E nevoie ca atât dreptul lor la șanse egale în educație, în ocuparea forței de muncă, în îngrijirea sănătății, cât și dreptul de a putea accesa ușor și beneficia chiar gratuit de anumite servicii să fie promovate și protejate.
România frumoasă are chipul Alexandrei, al celor din Asociația Beard Brothers și al tuturor acelora care se ocupă în mod real și se îngrijesc în mod practic de persoanele cu dizabilități din țara noastră. Ei ne oferă constant lecții despre acceptare, empatie, implicare, solidaritate, ajutor, schimbare și dragoste necondiționată. Haideți să fim ca ei! Haideți să fim mai buni și nu doar în 2019, ci permanent și, așa cum ne încurajează Papa Francisc în Mesajul pentru Ziua Bolnavului (2019), „să trăim ca frați și surori atenți la necesități unii față de alții, […] să dăruim cu inimă generoasă, să învățăm bucuria slujirii dezinteresate.”
MIE MI-AȚI FĂCUT
„Câți creștini mărturisesc și astăzi, nu cu cuvintele, ci cu viața lor înrădăcinată într-o credință genuină, că sunt ochi pentru cel orb și picioare pentru cel șchiop! Persoane care stau aproape de cei bolnavi care au nevoie de o asistență continuă, de un ajutor pentru a se spăla, pentru a se îmbrăca, pentru a se hrăni. […] ce mare drum de sfințire este acesta! […] În schimb ce mare minciună se ascunde în spatele anumitor expresii care insistă mult asupra calității vieții, pentru a induce să se creadă că viețile grav afectate de boală n-ar fi demne să fie trăite! Lumea noastră uită uneori valoarea specială a timpului petrecut alături de patul bolnavului, […] și se uită dimensiunea gratuității, a îngrijirii, a lua asupră-și pe celălalt. […] în spatele acestei atitudini există adesea o credință lâncedă, care a uitat acel cuvânt al Domnului care spune: Mie mi-ați făcut (Mt 25,40).”
(fragment din Mesajul Papei Francisc cu ocazia Zilei Mondiale a Bolnavului, 2015, https://www.magisteriu.ro/mesaj-cu-ocazia-zilei-mondiale-a-bolnavului-2015/)
Monica Râpeanu
Actualitatea creştină, nr. 2/2019, Anul XXX, p. 14-15.
