În articolul „O relicvă a Catedralei Sfântul Iosif din București” (Actualitatea creștină, nr. 7/2022, p. 33) afirmam: „La această dată nu știm încă în ce împrejurări sfânta relicvă a fost adusă în patrimoniul Catedralei… Probabil unul dintre marii păstori, arhiepiscopi de București, să o fi primit în dar de la un confrate italian.” La puțină vreme după apariția articolului, un telefon primit de la ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit emerit de București, urmat de câteva notițe trimise pe Whatsapp, m-au ajutat să clarific această chestiune istorică.
Relicva a fost dăruită Catedralei din București de mons. Angelo Carlo Magni (1933-2019), canonic al Bazilicii Sfântul Ambroziu din Milano, capelan al Sanctității Sale, Papa.
Între anii 1996 și 2018, mons. Magni și-a exercitat slujirea pastorală la sanctuarul Santa Maria della Sanità (acum Santa Maria della Salute), sanctuar al Sfântului Camil de Lellis în Milano. Frumoasa biserică neogotică, situată în apropierea gării din Milano, veche de peste o sută de ani, avea nevoie în acea vreme de unele reparații. Pentru lucrări, mons. Magni a recurs la o echipă de muncitori albanezi.
Printre obiectele vechi pe care muncitorii se pregăteau să le arunce, neștiind despre ce este vorba, se afla și relicva Sfântului Camil. Din fericire, era prezent la fața locului domnul Francesco Merlo, secretar al mons. Magni, care și-a dat imediat seama de importanța vechiului manufact și de comoara spirituală pe care o conținea și a salvat-o astfel de la distrugere.
Francesco Merlo, ajutorul mons. Magni, era în același timp prieten și asociat al Părinților Somaschi (congregație întemeiată de Sfântul Ieronim Emiliani) care au avut, pentru o vreme, un așezământ caritativ la Târgoviște. Cu acordul mons. Magni, relicva a fost adusă de domnul Merlo în România și donată Catedralei Sfântul Iosif din București.
Mons. Ioan Robu mi-a mai spus că a dorit să găsească un loc potrivit pentru această relicvă în catedrală, dar alte proiecte precum și presiunile istoriei prezente au amânat finalizarea acestui gând. Rămâne de datoria noastră să-i dăm cinstea cuvenită marelui Patron al bolnavilor și al personalului sanitar, Sfântul Camil de Lellis, și să creăm un loc de rugăciune potrivit în biserica-mamă a Arhidiecezei Romano-Catolice de București.
Și pentru că „istoriile”, mai ales cele cu final fericit, conțin și o „morală”, îndrăznesc să formulez și eu una, în speranța că undeva, cândva, cuiva îi va fi de folos. Adesea podurile, subsolurile și sacristiile bisericilor (și ale caselor parohiale!) conțin adevărate comori artistice, documentare și spirituale… Înainte de a începe renovarea unor astfel de spații este absolut necesară vizita unui cunoscător, persoană cu o suficientă pregătire arhivistică, hagiografică, iconografică etc. etc.
***
O, glorioase Sfinte Camil, care te-ai dedicat îngrijirii bolnavilor, slujind în ei persoana lui Cristos cel aflat în agonie, și i-ai ajutat cu tandrețea unei mame aflată alături de singurul ei fiu suferind, ocrotește-ne cu aceeași milostivire și dragoste și pe noi, cei aflați acum în încercări, lipsuri și suferințe de tot felul. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.
Actualitatea creştină, nr. 9/2022, Anul XXXIII, p. 33.
