Odată cu încheierea anului şcolar a sosit timpul vacanţei. Întotdeauna vacanţa este binevenită şi binemeritată. Ce face însă să fie şi reuşită? Mersul la mare? Pe o insulă paradisiacă? Mersul la munte? Poate da, poate nu!
Locurile şi împrejurările aduc partea lor de reuşită. Cred însă că înainte de toate vacanţa are menirea de a favoriza întărirea trupului, a sufletului şi a inimii. Cum am putea ajuta copiii să dezvolte aceste dimensiuni ale persoanei? Iată câteva sfaturi.
Ţinând cont de latura trupească a persoanei, vacanţa este timpul în care se pot desfăşura activităţi sportive şi recreative, mai ales acelea care sunt mai îndrăgite de copii şi pe care acum au ocazia să le exerseze. Există şi activităţi care le pot fi propuse cu scopul depăşirii slăbiciunilor. De exemplu, dacă copilului îi lipsește încrederea în sine sau încrederea în ceilalți, urcatul pe munte va fi o activitate perfectă pentru el. La fel şi înotul. Acesta necesită muncă, sprijin din partea părintelu ori a maestrului. În plus, aceste activităţi stimulează calmul în faţa a ceea ce este neașteptat şi tenacitate pentru a atinge scopul stabilit. Chiar și cel mai puțin costisitor sport, precum mersul pe bicicletă sau drumeția, îi dă copilului posibilitatea de a-şi întări voința, de a dobândi stăpânire de sine, controlul, de a-şi depăși temerile. În simplitatea lor, aceste activităţi sunt o adevărată școală a vieții!
Persoana umană este suflet, aşadar este dotată cu puterea de a raționa, de a reflecta. Vacanţa oferă familiei şansa unui dialog real și profund, bine de purtat cu copiii, mai ales că de multe ori în timpul anului școlar timpul conversaţiilor profunde e destul de limitat. Planificarea înseamnă mai ales timpul pus de aceştia la dispoziţia copiilor pentru a le fi alături, a-i asculta, a-i face să vorbească, ca prin dialog, comunicare, relaţia copii – părinţi să se consolideze.
Trupul, sufletul și… inima. Iubirea pleacă din inimă, iar a iubi înseamnă a te dărui altuia. Dăruirea necesită stăruinţă, căci iubirea de aproapele nu este neapărat ceva firesc, ci presupune virtute. Părinţii sunt primele modele ale copiilor şi, de aceea, primii educatori ai virtuţii. În calmul şi aşezarea vacanţei copiii pot deprinde şi adânci iubirea faţă de natură, faţă de familie, faţă de Dumnezeu, căci nu poate exista vacanţă reuşită fără grijă faţă de viaţa de credinţă, fără viaţa spirituală.
Aşadar, Liturghia duminicală este partea absolut necesară a vacanţei reuşite.
Îngrijirea inimii copiilor este, fără doar şi poate, cea mai urgentă și dificilă sarcină a părinţilor.
Pr. Fabian Măriuţ
Actualitatea creştină, nr. 7/2023, Anul XXXIV, p. 22.
