În cadrul catehezei din 18 septembrie 2019, Papa Francisc a vorbit despre criteriile de discernământ ale lui Gamaliel, pornind de la textul din Faptele Apostolilor: „Nu cumva să vă găsiţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu” (5,39).
În fața interdicției evreilor de a învăța în numele lui Cristos, Petru și apostolii răspund cu curaj că nu pot asculta de cei care vor să împiedice călătoria Evangheliei în lume.
Cei doisprezece arată astfel că posedă această „ascultare a credinței” pe care vor să o trezească la toți oamenii (cf. Rom 1,5). Începând cu Rusaliile, ei nu mai sunt niște oameni „singuri”. Ei fac experiența unei sinergii deosebite care îi face să se descentreze și să spună: „Noi și Duhul Sfânt” (Fap 5, 32) sau „Duhul Sfânt și noi” (Fap 15,28). Simt că nu pot spune „eu” singuri, sunt oameni descentrați de ei înșiși. Întăriți de această legătură, apostolii nu se lasă intimidați de nimeni. De ce? Pentru că Duhul Sfânt era cu ei. La fel se întâmplă și cu noi: dacă îl avem pe Duhul Sfânt în noi, avem curajul de a merge înainte, curajul de a câștiga multe victorii, nu datorită nouă, ci datorită Duhului care este în noi. Apostolii, în calitatea lor de martori ai lui Isus Înviat, nu dau înapoi. Ei sunt „megafoanele” Duhului Sfânt, trimiși de către Cel Înviat pentru a răspândi cu rapiditate și fără ezitare Cuvântul care aduce mântuirea.
Iar această determinare face cu adevărat să tremure „sistemul religios” iudaic, care se simte amenințat și răspunde cu violență și prin condamnări la moarte. Dar, în interiorul sinedriului, se ridică vocea diferită a unui fariseu care alege să calmeze reacția alor săi: se numea Gamaliel, un bărbat prudent, „învăţător al Legii, stimat de tot poporul”. La școala lui, Sfântul Paul a învățat să respecte „Legea părinților” (cf. Fap 22,3). Învățatul Gamaliel ia cuvântul și le arată fraților săi cum să exercite arta discernământului în fața situațiilor care depășesc schemele obișnuite.
El demonstrează, citând anumite personaje care s-au dat drept Mesia, că orice proiect uman poate beneficia la început de consimțire, ca apoi să eșueze, în timp ce orice proiect care vine de sus și care poartă „semnătura” lui Dumnezeu este destinat să dureze. Proiectele omenești eșuează întotdeauna; nu durează decât un timp, ca și noi. Gamaliel încheie spunând că dacă ucenicii lui Isus din Nazaret au crezut într-un impostor, ei sunt destinați să dispară în neant; dacă, în schimb, urmează pe cineva care vine de la Dumnezeu, este preferabil să se renunțe a-i combate; și avertizează: „Nu cumva să vă găsiți că luptați împotriva lui Dumnezeu.” Ne învață să exercităm acest discernământ.
Aceste cuvinte ne permit să vedem evenimentul creștin sub o nouă lumină și oferă criterii care „au savoarea Evangheliei”, pentru că ne invită să recunoaștem copacul după roadele sale (cf. Mt 7,16). Ating inimile și obțin efectul sperat: ceilalți membri ai sinedriului îi urmează sfatul și renunță la intențiile lor de moarte, adică de a-i ucide pe apostoli.
Citat: Să cerem Duhului Sfânt să acționeze în noi, astfel încât să dobândim deprinderea discernământului.
Iulia Cojocariu
Actualitatea creştină, nr. 8/2021, anul XXXII, p. 23.
