Am ajuns în luna noiembrie, care în acest an marchează trecerea dintre sfârșitul Anului liturgic, în curs de desfășurare, şi începutul celui nou, cu prima duminică din Advent, din Ciclul C.
În următoarele săptămâni, însoțiți de textele propuse de liturgie, vom fi chemați să urmăm un drum spiritual foarte intens. Lecționarele ne vor prezenta pasaje din Sfânta Scriptură care ne vor pune înaintea noastră adevărurile eshatologice (adevărurile de pe urmă), orientând meditația noastră spre destinul ultim al fiecărei ființe umane, la lumina credinței în Cristos, Mântuitorul nostru, singura poartă de acces la viața veșnică pentru întreaga omenire.
Luna noiembrie are un caracter aparte: este luna când ne amintim, într-un chip deosebit, de adevărul de credință – împărtășirea sfinților –, adevăr pe care îl îmbrățișăm și îl proclamăm cu bucurie în Simbolul credinței noastre catolice, „Cred în Duhul Sfânt, Sfânta Biserică Catolică, împărtășirea sfinților, iertarea păcatelor, învierea morților și viața veșnică. Amin”.
În acest articol de credință recunoaștem și mărturisim că există o comuniune între cei vii și cei morți, care formează împreună adevăratul popor al lui Dumnezeu.
Luna noiembrie începe cu Solemnitatea tuturor sfinților, în ziua de 1 noiembrie, și imediat, a doua zi, continuă cu Comemorarea tuturor credincioșilor răposați.
Biserica ne învață că Biserica în calitate de popor al lui Dumnezeu se împarte și, în același timp, se compune din Biserica triumfătoare a celor din ceruri, Biserica suferitoare a celor din purgator și Biserica luptătoare a celor de pe pământ. Între toți membrii Bisericii există o continuă legătură, căci toți formează poporul celor răscumpărați.
În constituția apostolică Lumen gentium (Lumina popoarelor) a Conciliului Vatican al II-lea se precizează misterul comuniunii tuturor sfinților, al celor din cer, al celor din purgator și al celor de pe pământ cu următoarele cuvinte:
„Unii dintre ucenicii lui sunt călători pe pământ, în vreme ce alții, trecuți din această viață, se află în purificare, iar alții sunt în glorie, contemplând «limpede pe Dumnezeu însuși, unul întreit, așa cum este»” (nr. 49).
Cu toții însă, deși în măsură și în feluri diferite, suntem uniți în aceeași dragoste față de Dumnezeu și față de aproapele și cântăm Dumnezeului nostru aceeași cântare de slavă. Într-adevăr, toți care sunt ai lui Cristos, având Duhul lui, formează o singură Biserică și sunt uniți între ei în Cristos (cf. Ef 4,16). Unirea dintre cei aflați pe cale și frații care au adormit în pacea lui Cristos nu se întrerupe în niciun fel, ci, dimpotrivă, după credința vie şi neîntreruptă a Bisericii, este întărită prin comunicarea bunurilor spirituale.
Iconografia Bisericii exprimă cu imagini grăitoare acest adevăr când toți cei din cer cu cei de pe pământ formează un unic cor sau popor al celor mântuiți ce se bucură de contemplarea feței sale.
În misterul comuniunii sau împărtășirii tuturor sfinților, a celor din cer în glorie, a celor din purgator în așteptare și a celor de pe pământ în continuă luptă și speranță, trăim o fericită participare la o viață fericită și la o veșnică comuniune în jurul lui Dumnezeu cel întreit, şi ne bucurăm de o sfântă nădejde de a fi mereu, încă de pe acest pământ, un singur popor al lui Dumnezeu, care se va uni, prin Cristos în Duhul Sfânt, în jurul aceluiași Părinte ceresc și Stăpân al tuturor fiilor iubirii sale.
În lumina acestui adevăr, cuvântul moarte și realitatea despărțirii trecătoare din această viață nu trebuie să ne descurajeze și să ne tulbure, ci să ne întărească în convingerea unirii noastre cu toți cei ce se află deja în cer, dar și a împărtășirii sufletești cu ceilalți frați ai noștri de pe pământ.
Luna noiembrie este în mod tradițional dedicată amintirii şi rugăciunii pentru scumpii noștri răposați. Rugăciunea de ajutor în favoarea lor are o dublă valență: ușurează suferința de ispășire a sufletelor care se află în purgator, așa încât poate anticipa momentul îmbrățișării veșnice cu Dumnezeu în Paradis; în același timp, a ne ruga pentru cei răposați ne ajută şi pe noi, pelerini pe acest pământ, pentru a ridica privirea noastră spre Patria cerească, acolo unde, la sfârșitul greutăților de pe acest pământ, dacă vom fi corespuns iubirii lui Dumnezeu față de noi, vom intra în odihna Sa veșnică, bucurându-ne de premiul care ne va fi dat din milostivirea infinită a Domnului.
Amintind de răposați, în acest an nu putem uita din nou de sutele de mii de morți pe care coronavirusul le-a cauzat şi pe care continuă să le semene în lume, dar mai ales în țara noastră. Toată această situație trebuie încadrată şi trăită într-o perspectivă de lumină şi de speranță, în vederea destinului nostru final, pregătit de Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Putem fi siguri că toți cei care au văzut moartea de aproape din cauza coronavirusului, învingând bătălia cu el, acum privesc viața cu ochi diferiți. Mai mult, ziua de 2 noiembrie, amintirea tuturor credincioșilor răposați, este o zi cu adevărat de comemorare, dar şi de contemplare a vieții fără de sfârșit pe care o primim în Cristos Isus, care a distrus moartea. Niciodată ca în lunile care au trecut de la izbucnirea pandemiei de coronavirus nu am avut înaintea noastră atât tristețea, cât şi speranța. În faţa perspectivelor sumbre care se deschid şi în aceste zile înaintea noastră, cu creșterea alarmantă a celor care sunt secerați de virusul ucigător, trebuie să avem credința că viețile noastre, datorită milostivirii Domnului, sunt destinate luminii.
Și aceasta trebuie să fie un motiv de mângâiere, dar şi de invitație la convertire, rugăciune şi veghe.
Vizitând cimitirul în această lună, în spiritul împărtășirii sfinților, să ne însoțească îndemnul Sfântului Augustin: „O lacrimă pentru morți se evaporă; o floare pe mormânt se ofilește; o rugăciune, în schimb, ajunge până la inima Celui Preaînalt!”
Cu asigurarea rugăciunilor mele pentru toți credincioșii răposați, mai ales pentru cei care au pierdut bătălia în pandemia de coronavirus, cu speranța că toți „vor vedea bunătățile Domnului pe pământul celor vii” (Ps 26,13).
† Aurel Percă
Arhiepiscop Mitropolit de București
Editorial – Actualitatea creştină, nr. 11/2021, Anul XXXII, p. 3-4.
