Există creștini care merg la biserică doar cu ocazia
Paștelui și a Crăciunului. Şi există creștini care ascultă
Sfânta Liturghie în fiecare zi.
Sunt unii mai buni ca alții în ochii Tatălui?
Text: Claudia Stan
Asculți Liturghia cu inima și o trăiești atunci când îi primești în biserică pe ceilalți precum:
▷ Tatăl milostiv pe fiul risipitor (cf. Lc 15,11-32) – Pe când aceia sunt încă departe, tu îi vezi (pentru că aștepți cu nerăbdare să-i întâmpini), ți se face milă (căci îi iubești așa cum Tatăl vă iubește pe toți laolaltă), alergi (din nerăbdarea de a împărți degrabă cu ei bunătățile Împărăției), îi îmbrățișezi și îi săruți (la gestul schimbării păcii le dai binețe și cu ochii, și cu zâmbetul).
▷ Păstorul cel bun pe oaia pierdută (cf. Mt 18,12-14) – Nerăbdarea așteptării și îngrijorarea sunt atât de mari, încât pleci tu însuți în căutarea celorlalți. Trebuie să le împărtășești bucuria libertății de a fi iubit, de a fi ocrotit, de a nu duce lipsă de nimic, de a trăi în pace lăuntrică (cf. Ps 23).
Dacă dai zilnic pe la biserică sau asculți Liturghia în toate duminicile de peste an, n-ai priceput o iotă din Evanghelie dacă te porți cu noii (sau rarii) veniți în casa Domnului cu condescendență și protagonism narcisist precum:
▷ fariseul din templu (cf. Lc 18,9-14) – Ești cel mai cel la capitolul cinste, evlavie, milostivire, rugăciune și postire. Numai ție ți se cuvine tot harul, toată binecuvântarea și locul de frunte la coada pentru împărtășanie, căci tu ești piatra unghiulară în jurul căreia gravitează toată acțiunea liturgică (doar se vede asta din morga magistrală cu care abordezi nevrednica adunare care te înconjoară).
▷ lucrătorii cârcotași din vie (cf. Mt 20,1-16) – Ăștia de vin din an în Paști n-au ce căuta să se așeze pe locul tău. Tu ești ăl’ venit la ceasul dintâi, tu meriți, ție ți se cuvine, ție trebuie să ți se dea răsplata cea mai mare. Tu, care ai venit la biserică și pe ploaie și pe viscol, ești net superior neștiutorilor ăstora, cărora te simți dator să le arăți „cum se face”.
Când uiți că în Împărăția Regelui Veșnic „ultimii vor fi primii, iar primii vor fi ultimii” (Mt 20,16) și că „oricine se înalță pesine va fi umilit, iar cel care se umilește va fi înălțat” (Lc 18,14), nu ai inima destul de largă pentru a sărbători împreună cu Regele, la ospățul lui, nici întoarcerea fiului risipitor, nici regăsirea oii rătăcite.
Bonus! Primește-i în biserică pe ceilalți așa cum ai vrea să te primească Dumnezeu pe tine în Împărăția lui: fă din fiecare întâlnire rugăciune, din fiecare Euharistie, împărtășire și atunci, iată, Împărăția lui Dumnezeu e deja printre noi (cf. Lc 17,20).
„Comunitate şi (ne)comuniune”, de Claudia Stan, în „Actualitatea creștinp”, nr. 4/2017, pag. 23.
