Opera Copilăriei Misionare Pontificale nu rămâne un vis, ci devine realitate prin participarea tuturor celor implicați la împlinirea visului episcopului francez Charles de Forbin-Janson.
Acesta s-a născut la Paris, în 1785, într-o familie catolică nobilă, și este fondatorul Operei Copilăriei Misionare Pontificale. Învățăturile primite de-a lungul vieții de la părinți și Biserică îi creează o educație modelată de credința în Dumnezeu și fidelitatea față de Papa și Biserică. De mic a fost atent la nevoile semenilor săi. La 18 ani intră în Academia Militară și apoi își continuă studiile la Paris. Este nominalizat de împăratul Napoleon Bonaparte pentru rolul de membru al Consiliului de Stat. Însă Charles renunță la această onoare pentru a se pune în slujba lui Dumnezeu în Biserică, în special pentru a restabili credința în propria țară anticlericală și pentru a evangheliza întreaga lume.
În perioada seminarului, Charles merge la capela Misiunilor Străine din Paris, începe să asculte poveștile misionarilor despre munca lor în China și despre miile de copii pe care preoții și călugărițele îi primesc, îi îngrijesc, îi educă, îi botează și îi învață să trăiască după valorile creștine. În timpul liber, Charles îi învață pe copiii din parohia sa catehismul și cum să se roage. El le spune: „Gândiți-vă continuu la acei copii săraci care nu pot crește în frumusețea credinței, la mulți copii din China care nu au pe cineva care să-i învețe cine este Dumnezeu.” În anul 1811 este hirotonit preot, iar la vârsta de 38 de ani, în 1823, este consacrat episcop de Nancy. Trăiește o viață modestă și își donează averea pentru a susține vestirea Evangheliei.
Excelența Sa i-a încurajat continuu pe preoți și credincioși să sprijine misiunile prin activitatea începută de Opera pentru Propagarea Credinței. După discuția purtată cu venerabila Pauline Marie Jaricot, episcopul înființează pe 19 mai 1843 Opera Misionară a Sfintei Copilării, pe care o încredințează ocrotirii pruncului Isus. Activitatea operei dorește să cultive o inimă misionară încă din copilărie. La 8 decembrie 1843, după ce a văzut răspândirea operei și în Belgia, Charles trimite o scrisoare către unsprezece episcopi misionari, asigurându-i de sprijin. Aceasta în special pentru botezul copiilor și educația creștină, subliniind că ajutorul este de la copii pentru copii.
„Cea mai mare bucurie a mea este să îi fac pe ceilalți fericiți”: acesta a fost gândul sub care a acționat întreaga viață, gând care continuă și acum prin copiii care fac parte din această operă pe care Charles de Forbin-Janson a înființat-o.
(Va urma
Pr. Ștefan Lenghen
Actualitatea creştină, nr. 7/2021, Anul XXXII, p. 26.
