Scurtă cronică din anii Războiului Mondial
Parohia romano-catolică Cernavodă s-a format odată cu începerea lucrărilor la podul peste Dunăre „Carol I”, construit între anii 1890-1895, din inițiativa și prin geniul a două personalități catolice: regele Carol I și inginerul Anghel Saligny. Mulți dintre constructorii podului, dar și muncitori ai fabricilor de ciment și de șuruburi, erau catolici, mai ales italieni. Ca urmare, până în vara anului 1940 parohia a fost administrată de preoți italieni, care veneau de la București, aceștia ocupându-se și de școala catolică și de operele sociale. La 6 iulie 1940 a fost numit primul paroh român, Pr. Francisc Keil.
Patronul parohiei era Sfântul Mihail Arhanghelul, reprezentat pe sigiliul parohial într-o postură parțial inedită. Lucifer nu are sembianțe antropomorfe, ca în majoritatea reprezentărilor iconografice, și nici de dragon terestru. El pare a fi mai degrabă un leviatan, un monstru acvatic, amestec între reptilă și pește gigant. Arhanghelul nu se află angajat în luptă, ci mai degrabă pare purtat în triumf pe spatele leviatanului.
În cronica parohiei Cernavodă pe anul 1941, an în care podul și localitatea Cernavodă au fost bombardate cel puțin în două rânduri de aviația sovietică, respectiv la 22 iunie și 10 august, părintele Keil notează:
„Trebuie menționată anul acesta o oarecare stopare a vieții religioase din partea credincioșilor, din cauza pericolului de bombardament care i-a silit – în urma unui ordin din partea Consulatului italian din Constanța – pe toți credincioșii italieni să se refugieze pe la sate. Așa că [și] soldații germani, care veneau în grup, mai ales cei de la antiaeriana grea, în frunte cu căpitanul Kerschensteiner, din cauza alarmei sunt siliți a sta la postul de datorie.
E totuși un exemplu înălțător faptul că mulți soldați germani catolici s-au spovedit și împărtășit; chiar și ofițeri. Câteodată au și cântat în cor cântece religioase acompaniate la armoniu de un camarad. De câteva ori a avut loc chiar și un concert religios în timpul sfintei Liturghii, dat de un mic grup de soldați, cu instrumente. Credincioșii au și plâns de duioșie. […]
Fiind concentrați și soldați catolici moldoveni, aceștia veneau în grup la biserică, spovedindu-se și împărtășindu-se des, spre edificarea enoriașilor.
În ziua de 10 august Cernavodă a fost încercat de un bombardamente serios, avioane dușmane lovind podul și casele fabricei de fer (sic!), al cărei director, președintele Comunității [catolice], Dl Vuxauovici a scăpat de schijele bombei, împreună cu soția sa, grație vigilenței paznicului de noapte, care a dat alarma. Cu această ocazie tristă a fost lovit și un post de mitralieră românesc. Aproape se aflau și niște soldați germani. Unul, un bun catolic, a venit la biserică, s-a spovedit și împărtășit, cerând ca preotul să citească, drept mulțumire, o Liturghie în cinstea Maicii Domnului. El, răsturnându-se barca în care se afla în momentul exploziei, n-a suferit nimic. […]
Îmbolnăvindu-se grav preotul, n-a fost timp de două luni, înainte de sărbătoarea Paștelui, nici un fel de serviciu religios. […]
Am menționat deja în cronica anului trecut că Cernavodă pare a avea un viitor mai bun în urma lucrărilor la conductele spre Constanța și a canalului proiectat spre Constanța, pentru a lega Dunărea cu Marea Neagră. […]”
Mons. Ieronim IACOB
Actualitatea creştină, nr. 3/2033, Anul XXXIII, p. 33.
