Întrebarea este justificată din moment există riscul de a reduce Crăciunul la o poveste, fie ea și încântător de frumoasă, la o poezie recitată pe de rost ori chiar la un déjà vu.
Noutatea Crăciunului nu constă în ceea ce facem noi, în pregătirile pentru sărbătoare, în schimbul de daruri, în distracție, și cu atât mai puțin în promoțiile sau reducerile din magazine; noutatea Crăciunului se află în dezvăluirea chipului nevăzut al lui Dumnezeu, care se face vizibil într-un prunc, în darul Persoanei lui Isus. A nu recunoaște adevărata identitate a Persoanei lui Isus, născut din Fecioara Maria, înseamnă a nu cunoaște noutatea creștină și, prin urmare, a nu ne bucura pe deplin de Crăciun.
Contrar concepției religioase cu iz păgân că Dumnezeu e departe, străin de oameni, „în ceruri”, creștinismul vestește apropierea sa esențială și cutremurătoare. Creștinismul răstoarnă de-a dreptul concepția păgână. Misterul Întrupării ne spune că nu omul e cel care se înalță către Dumnezeu, ci Dumnezeu este cel care se coboară înspre om, până la a deveni una cu omul, arătându-ne astfel adevăratul său chip. Întruparea (Crăciunul) este începutul poveștii lui Isus. Ea culminează cu Crucea și Învierea, unde adevăratul chip al lui Dumnezeu este pe deplin revelat. Crăciunul nu poate fi izolat de Paște și de așteptarea Domnului care a venit, vine și va veni.
Fără Întrupare, creștinismul își pierde unicitatea, pierde totul, iar Crăciunul rămâne o sărbătoare banală. Avem responsabilitatea, chiar obligația morală de a nu fi complici (chiar și involuntar) la repăgânizarea a ceea ce Sfântul Francisc numea sărbătoarea sărbătorilor. A pierde sau a minimaliza evenimentul istoric al nașterii lui Dumnezeu între oameni înseamnă a reduce credința creștină la o filozofie de viață, la gnoză, ba chiar la ideologie.
În repetate rânduri, Sfântul Părinte Papa Francisc ne-a avertizat asupra riscului de a face din Isus un om deosebit, un personaj cu o înălțime morală ireproșabilă. Isus nu este doar omul drept, profetul, învățătorul care ne dezvăluie cum să stăm în fața lui Dumnezeu, fapt pe care încearcă să-l învețe maeștrii multor religii. Isus este Fiul lui Dumnezeu. Cu întruparea sa, cu patima, moartea și învierea sa, ne arată cum se arată Dumnezeu în fața omului, cine este și unde îl putem întâlni.
Fără afirmarea radicală a faptului că Isus este Dumnezeu adevărat și Om adevărat, creștinismul nu mai este creștinism, ci altceva, iar dacă este altceva nu mai putem înțelege fascinația unui Francisc de Assisi care a reconstituit ieslea cu personaje în carne și oase. Nu mai putem înțelege mirarea copilului care așază cu gingășie pruncul, fie el și de pluș, în iesle. Nu mai putem înțelege sărbătoarea pe care o trăim liturgic în mod solemn și în chip tainic pe 25 decembrie și apoi în permanența vieții de credință.
Astfel, Crăciunul este momentul istoric al unei uluitoare surprize: „Cuvântul s-a făcut trup”.
Pr. Fabian Măriuţ
Actualitatea creştină, nr. 13/2024, Anul XXXV, p. 12.
