Am intrat de puțin timp în Postul Mare, acel timp care ne cheamă să ne oprim din vârtejul unei vieți pe care simțim, uneori, că nu o mai putem controla îndeajuns. Exigențele sociale, profesionale, familiale ori comunitare ajung să ne absoarbă atât de mult în ritmul și în condiționările lor, încât ne trezim că săvârșim fapte pe care nu le voim și care, în plus, repugnă conștiinței și convingerilor noastre. După o cât de succintă cercetare a cugetului s-ar putea trezi în noi o silă de noi înșine, de starea în care am ajuns. Și mai grav e să simțim cât de neputincioși suntem în încercarea de a ne pune viața în acord cu conștiința și cu convingerile noastre.
Autorul Psalmului 38 a trăit o astfel de răscruce. Seria de păcate și de fărădelegi săvârșite, cât cu voie, cât fără voie, a atras asupra lui consecințe și suferințe pe care le compară cu „săgețile” înfipte în trupul său. Ele îi provoacă „răni” cumplite, „puroi și putrezirea cărnii”. Cauza principală a acestei situații este „nebunia” care i-a luat mințile și i-a atrofiat reacția. Autorul își exprimă astfel starea în care a ajuns: Doamne, să nu mă mustri în mânia ta şi să nu mă pedepsești în furia ta. Căci săgețile tale s-au înfipt în mine. Nimic nu este sănătos în trupul meu şi nu este pace în oasele mele, din cauza păcatelor mele. Au putrezit şi s-au înveninat rănile mele, din pricina nebuniei mele. Inima mi se zbate, m-au părăsit puterile şi mi-am pierdut chiar şi lumina ochilor. Mai grav e faptul că cei apropiați se îndepărtează de el tocmai atunci când are mai multă nevoie de sprijinul lor din cauza rănii mele, şi chiar și rudele mele stau deoparte. El se vede deja căzut pradă în mâinile celor care vor să-i ia sufletul. Aceștia îmi întind curse. Ei îmi răsplătesc binele cu rău şi mă acuză pentru că eu caut binele.
Singura posibilitate de a ieși din situația aceasta deprimantă, psalmistul o vede în întoarcerea la Domnul. Doar la El poate găsi sprijinul de care are nevoie: Dumnezeul meu, să nu te îndepărtezi de la mine! Grăbeşte-te să mă ajuţi, Doamne, mântuirea mea!
Postul Mare reprezintă, în fond, tot acest demers de revenire la viață senină și împlinită prin întoarcerea la Dumnezeu și la exigențele sale.
Pr. Tarciziu Șerban
Actualitatea creştină, nr. 3/2021, Anul XXXII, p. 24.
