Au sosit sărbătorile. Sunt cele mai îndrăgite și așteptate, iar noi ne-am pregătit pentru ele. Cu toții ne-am împodobit casele, iar bucatele speciale așteaptă musafirii. Dar câți dintre noi se mai gândesc la faptul că bucuria deplină a acestei Sărbători e dată nu atât de luminile din brazii împodobiți, de colindele care răsună peste tot (din ce în ce mai puțin pe buzele oamenilor, dar excesiv de mult în mass-media) ori de calitatea bucatelor ce ne adună în jurul meselor de sărbătoare, cât mai ales de parcursul spiritual pe care l-am făcut de-a lungul Adventului? Un astfel de parcurs presupunea conștientizarea venirii în lume a Fiului lui Dumnezeu și a lucrării salvatoare pe care El urma să o înfăptuiască în cei care îl așteaptă și îl întâmpină, și trezea în suflete nevoia de a-i încredința problemele noastre existențiale și spirituale care au nevoie de perspectivă, de lumină și de înțelegere, de rezolvare și de înscriere pe acel făgaș care să ne ofere mulțumirea sufletească a ceea ce facem și a ceea ce suntem.
Cândva, profetul Isaia le promitea celor care îl întâmpinau pe Vlăstarul ce va ieși din tulpina lui Iese… (11,1) și care, după schimbarea propusă de El, simțeau din plin înnoirea înfăptuită în sufletele și în viețile lor, că vor cânta plini de bucurie: Te laud, Doamne, pentru că… m-ai mângâiat! Iată, Dumnezeu este mântuirea mea, sunt încrezător și nu mă voi teme [de nimic]. Domnul este mântuirea mea. Veți scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii. Veți spune în ziua aceea: Lăudați-l pe Domnul, invocați numele lui, faceți cunoscute între popoare faptele sale, amintiți că preaînălțat este numele lui! Cântați Domnului, căci a făcut lucruri minunate! Să fie cunoscută aceasta pe tot pământul! Strigă și chiuie, tu, cea care locuiești în Sion! Căci mare este în mijlocul tău Sfântul lui Israel!
Așadar, abia după ce a făcut cineva experiența întâlnirii cu Cel care poate da vieții un curs înnoit, care i-a oferit o perspectivă ce-l împlinește cu adevărat, a oferit relațiilor sale cu cei din jur o viziune fraternă și nu una de competiție distrugătoare, poate spune că trăiește bucuria Crăciunului. Altminteri, bucuria Crăciunului nu este decât o pauză între „două confruntări în lupta pentru existența cotidiană”.
Pr. Tarciziu Șerban
Actualitatea creştină, nr. 13/2021, Anul XXXII, p. 19.
