Un portal franciscan în paraclisul Arhiepiscopiei Târgoviștei

 La Târgoviște, capitala Valahiei (1396-1714), în perioada medievală au existat (cel puțin!) trei biserici catolice. În partea a doua a secolului al XV-lea, la fel ca în multe orașe occidentale, erau prezenți în cetate atât călugării dominicani, cât și cei franciscani. Alături de așezămintele lor monahale exista și o biserică a sașilor.

Dacă activitatea franciscanilor este documentată relativ bine, urmele lăsate de dominicani sunt mai puține. Istoricul Al. Ciocâltan susține că fiii Sfântului Dominic și-au început viețuirea la Târgoviște în timpul domniei lui Nicolae Alexandru (+1364), sprijiniți de soția catolică a acestuia, doamna Clara. Prezența și activitatea lor în Țara Românească a durat circa un secol și jumătate, până în jurul anului 1500. Ca și la Câmpulung, pietrele așezământului dominican vor fi devenit materie primă pentru construirea altor edificii, mai ales lăcașuri de cult ortodoxe.

Biserica sașilor, Sancta Maria Gratiarum ad Rivum („Sfânta Maria a harurilor, de la râu”), este datată la 1439, dar existența ei urcă către începuturile așezării. Poziția strategică a Târgoviștei, pe drumul de legătură dintre Ardeal și Dunăre (Brăila), a determinat așezarea în acest loc a  unei comunități săsești, catolice. Din păcate, ruinele bisericii sașilor, identificate de arheologul Petru Diaconescu în zona Suseni a orașului, au căzut pradă abuzului edilitar din zilele noastre.

După unii istorici, biserica și conventul franciscan, descris în mai multe relatări ale vizitatorilor apostolici către superiorii lor de la Roma, s-ar fi aflat pe locul actualei biserici catolice. Alți istorici, precum Pr. Iosif Gabor, exclud categoric această ipoteză. În acest caz ar fi vorba de existența unei a patra biserici catolice la Târgoviște, fapt ce trebuie clarificat de istorici. Existența unei biserici franciscane, lungă de 40 de pași și lată de 14, închinată Sfântului Francisc, este atestată de mărturia episcopului Petru Bogdan Bacsič cu ocazia vizitei pe care o face la Târgoviște la 1 septembrie 1640. Începuturile acesteia coboară cu mai bine de o sută cincizeci de ani în urmă.

La mijlocul secolului al XVII-lea, când măreața biserică franciscană începe să se dărâme, ea devine o carieră de materiale de construcție pentru alte edificii din cetate. Printre acestea se numără și biserica Crețulescu (Kretzulescu), cunoscută și sub numele de Biserica Roșie sau Biserica Vornicului, devenită acum paraclis al Arhiepiscopiei Târgoviștei. Biserica, sub formă de navă dreptunghiulară, a fost zidită pe vremea vornicului Dragomir, în jurul anilor 1638 și 1640, și inițial era compusă doar din naos și altar. Documentele de arhivă atestă că în anii 1757 și în 1863 au fost efectuate lucrări de renovare a lăcașului, din inițiativa boierilor Crețulești, de la care biserica a preluat și numele. Opinăm că la 1757, când paraclisului i s-a adăugat pronaosul, portalul gotic, de piatră albă, din biserica mănăstirii franciscane a fost transferat în biserica Crețulescu, el servind ca parte despărțitoare între pronaos și naos. Trebuie menționat că și unele ancadramente de piatră de la ferestrele bisericii provin tot din structura bisericii catolice.

Aceste precizări de natură istorică nu urmăresc revendicări materiale. Ele au menirea de a stabili rădăcinile creștinismului românesc, în care elementul catolic a fost mereu prezent și activ.

Mons. Ieronim IACOB


Actualitatea creştină, nr. 2/2022, Anul XXXIII, p. 33.

Show Buttons
Hide Buttons