Frica de bătrâneţe este în viziunea Sfântului Părinte mai degrabă un simptom al culturii rebutului, care paradoxal, în ciuda progresului tehnologic şi a dezvoltării ştiinţelor medicale, aduce cu sine însingurarea, separarea dintre persoane.
Vechea literatură latină ne-a transmis una dintre maximele memorabile: „bătrâneţea în sine este o boală” (senectus ipsa est morbo). Pusă în scris de Publius Terentius Afro, autor care a trăit în veacul al II-lea înainte de Cristos, ea reflectă condiţia precară cu care de obicei se confruntă omul care ajunge la o vârstă avansată, prin scăderea puterilor şi diminuarea funcţiilor vitale. În mesajul pentru cea de-a doua Zi Mondială a Bunicilor şi a Vârstnicilor, ce se celebrează pe 24 iulie, Papa Francisc afirmă exact opusul: „bătrâneţea nu este o boală”. Sfântul Părinte nu pune accentul pe slăbirea fizică ce survine odată cu trecerea anilor, ci pe capacitatea de acţiune pe care o conservă persoanele la vârsta a treia. Cu o imagine plastică, anume că bătrâneţea nu este vremea când se trag vâslele în barcă, papa îi încurajează pe bunici şi vârstnici cu cuvintele psalmistului: „Ei aduc rod la bătrâneţe” (Ps 92,15).
Ca proiect de existenţă, vârsta înaintată este prin ea însăşi vremea roadelor. Vârstnicii dăruiesc grija şi înţelepciunea nepoţilor şi în acelaşi timp sunt garanţii aşa-zisei revoluţii a mângâierii, a duioşiei ori a tandreţei. Pe de o parte, neputinţa unora dintre ei e un apel îndreptat către noi cei sănătoși şi în putere să fim atenţi, să le stăm alături, să le aducem mângâiere, pe de altă parte, persoanele în vârstă active sunt protagonistele acestei revoluții.
Duioşia se răspândeşte prin cultivarea vieţii spirituale, a legăturii cu Dumnezeu şi cu aproapele. Mulţi nepoţi învaţă credința de pe genunchii, din brațele şi de pe buzele bunicilor, care sunt adevăraţi „poeţi ai rugăciunii”.
În al doilea rând, duioşia se răspândeşte cultivând pacea. Sfântul Părinte face o constatare înfiorătoare, anume că războiul care s-a declanşat pe continentul nostru a survenit în momentul în care generaţiile care au trecut prin războaie s-au stins. Iată de ce generaţiile în vârstă au misiunea de a cultiva memoria, de a demasca ororile războiului şi de a vesti mereu pacea. Spune papa: „Există riscul de a considera omenia şi buna-cuviinţă slăbiciune sau resemnare, dar cei blânzi, nu cei agresivi și cei samavolnici, vor moșteni pământul.”
Bătrâneţea nu este o boală, ci o mare binecuvântare.
Olivier Clément spunea: „Civilizația care nu se mai roagă este civilizația în care bătrânețea nu mai are sens. E teribil, deoarece noi avem nevoie înainte de toate de bătrâni care se roagă.”
Pr. Fabian Măriuţ
Actualitatea creştină, nr. 7/2022, Anul XXXIII, p. 22.
