După experiența întâlnirii de la Assisi din 27 octombrie 1986 și în fața creșterii tensiunilor, în mod particular din cauza atentatelor din 11 septembrie 2001, Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea a dorit o nouă întâlnire a reprezentanților religiilor lumii, în care aceștia să se roage pentru pace, dar și pentru a reafirma faptul că religia nu poate fi folosită niciodată ca motiv de conflict, fiind prin natura sa principala cale de realizare a păcii.
La această întâlnire au participat peste două mii de persoane. Dintre aceștia, mai bine de două sute au fost membri ai delegațiilor oficiale ale religiilor lumii. Adeziunea a fost așadar foarte largă: amintim prezența Patriarhului de Constantinopol Bartolomeu I, a pastorului Konrad Reiser, secretarul general al Consiliului Ecumenic al Bisericilor, a rabinului Israel Singer, secretarul general al Consiliului Evreiesc Mondial, și a prințului Hassan al Iordaniei. Au fost reprezentate și religiile necreștine: islamismul, budismul, confucianismul, șintoismul, jainismul, hinduismul, zoroastrismul și religiile tradiționale africane.
În dimineața zilei de rugăciune, papa s-a adresat tuturor participanților: „Frați și surori care ați venit aici din diferite părți ale lumii! Vom merge fiecare în locurile prevăzute pentru a implora de la Dumnezeu darul păcii pentru întreaga lume (…) Să cerem lui Dumnezeu să ne deschidă inimile pentru adevărul lui și al omului. Scopul este unic și intenția este aceeași, deși ne rugăm în diverse forme respectând tradiția religioasă a fiecăruia” (Ioan Paul al II-lea, Les religions au service de la paix, DC 4 (2002) 169).
Reprezentanții religiilor necreștine au arătat importanța religiei pentru promovarea păcii și a unității între popoare. „Religia, dacă este bine înțeleasă, este o forță irezistibilă care poate reinstaura armonia și unitatea între lumea interioară și cea exterioară (…) Adevăratul mesaj al religiilor nu poate fi fanatismul” (D. Srinivas Talwar, Tous divins par essence, DC 4 (2002) 170).
După o lună de la ziua de rugăciune pentru pace de la Assisi, Sfântul Părinte a trimis o scrisoare tuturor șefilor de state și de guverne prin care le face cunoscută „Declarația finală a liderilor religioși” cunoscută și ca „Decalogul de la Assisi pentru pace”.
Experiența întâlnirii de la Assisi din 24 ianuarie 2002 a dat Bisericii convingerea că dialogul poate să îi ajute pe cei care participă la el să crească în propria credință fiindcă, întâlnind pe cineva care are alte convingeri religioase, se va găsi angajat într-o liniștită confruntare între credințe practice și valori religioase diferite, dar care sunt îndreptate spre binele comun la care aspiră toți oamenii: pacea în lume.
„Religia, dacă este bine înțeleasă, este o forță irezistibilă care poate reinstaura armonia și unitatea între lumea interioară și cea exterioară (…) Adevăratul mesaj al religiilor nu poate fi fanatismul”. (D. Srinivas Talwar, Tous divins par essence, DC 4 (2002) 170)
Pr. Daniel Gheorghiță Benchea
Actualitatea creştină, nr. 2/2022, Anul XXXIII, p. 16.
