Un ultim „triumf” spiritual
Celebrarea din 5 aprilie 1948 – consacrarea episcopală a Mons. Anton Durcovici – a avut un caracter deosebit, fiind săvârşită în anul 1948, care marchează începutul concret al distrugerii elitelor culturale, politice şi spirituale ale României proaspăt intrate în comunism. A fost, de asemenea, un ultim „triumf” spiritual înaintea unei lungi tăceri impuse Bisericii.
70 de ani de la consacrarea episcopală a Fer. Anton Durcovici
Anul 2018 marchează celebrarea celei de-a 70-a aniversări a consacrării întru episcopat a Fericitului Anton Durcovici, martir pentru credinţă în regimul comunist din România.
La 5 aprilie 1948, avea loc în Catedrala Sf. Iosif din Bucureşti, un eveniment spiritual deosebit: consacrarea episcopală a Mons. dr. Anton Durcovici, preot al Arhidiecezei de Bucureşti, ales şi numit de Papa Pius al XII-lea ca Episcop al Diecezei de Iaşi. Celebrarea a fost prezidată de Nunțiul apostolic în România din acea vreme, Mons. Gerald Patrick O’Hara, iar mărturiile fotografice care păstrează acea zi spre neuitare arată prezenţa la acel eveniment a unui număr deosebit de mare de preoţi şi de credincioşi.
Născut la 17 mai 1888, în localitatea Bad Deutsch-Altenburg, din Austria de astăzi, viitorul episcop de Iaşi ajunge cu mama şi fratele său în România, în urma decesului prematur al tatălui. A studiat la şcolile catolice din Iaşi, Ploieşti şi Bucureşti, iar în anul 1901 a fost admis în Seminarul diecezan Sf. Duh din Bucureşti, de unde a fost trimis la Roma, în anul 1906, pentru a-şi continua studiile de filosofie şi teologie. La Roma a primit hirotonirea sacerdotală pe 24 septembrie 1910, după care s-a întors să lucreze în Arhidieceza de Bucureşti. Aici a dobândit o bogată experienţă pastorală şi didactică, potrivită pentru nevoile spirituale ale acelui timp.
În Catedrala Sf. Iosif din Bucureşti, ctitoria măreaţă a primului Arhiepiscop de Bucureşti, Ignazio Paoli, s-a mai săvârşit până în 1948, consacrarea episcopală a lui Alexandru Theodor Cisar (păstor al Diecezei de Iaşi între anii 1920-1924 şi al Arhidiecezei de Bucureşti între anii 1925-1949), la 15 august 1920.
Consacrarea episcopală a Fericitului Anton Durcovici a fost o adevărată mărturie de credinţă şi speranţă în zorii cenuşii ai unui regim politic care s-a străduit să-l scoată pe Dumnezeu din poporul nostru. După data de 14 aprilie 1948, când Episcopul Durcovici a ajuns la Iaşi, prigoana împotriva lui va deveni din ce în ce mai aprigă, culminând cu moartea sa pentru credinţă, la Sighetu Marmaţiei, pe 10 decembrie 1951. Biserica nu i-a uitat exemplul, iar la 17 mai 2014, acest om al lui Dumnezeu a fost ridicat la cinstea altarelor, fiind declarat Fericit.
Pr. Andrei Dumitrescu
Actualitatea creştină, nr. 4/2018, Anul XXIX, pag. 10.
