În luna septembrie, Papa Francisc a ținut două cateheze dedicate discernământului. Prima l-a avut în centru pe Ignațiu de Loyola, iar în cea de-a doua a vorbit despre elementele discernământului și despre familiaritatea cu Domnul.
În cateheza din 7 septembrie, Suveranul Pontif a recurs la o mărturie concretă, referindu-se la exemplul Sfântului Ignațiu de Loyola: „Ignațiu se află acasă convalescent, după ce a fost rănit în bătălie la un picior. Pentru a alunga plictiseala cere ceva de citit. El iubea relatările cavalerești, dar din păcate în casă se găsesc numai vieți de sfinți. Un pic cu neplăcere se adaptează, dar în cursul lecturii începe să descopere o altă lume, o lume care-l cucerește și pare în concurență cu aceea a cavalerilor. Este fascinat de figurile Sfântului Francisc și Sfântului Dominic și simte dorința de a-i imita. Dar și lumea cavalerească mai continuă să exercite fascinația sa asupra lui. Și astfel simte înăuntrul său această alternanță de gânduri, cele cavalerești și cele ale sfinților, care par să se echivaleze. (…)
Ignațiu, când se găsea rănit în casa paternă, nu se gândea deloc la Dumnezeu sau la cum să reformeze propria viață, nu. El trăiește prima sa experiență cu Dumnezeu ascultând propria inimă, care îi arată o răsturnare curioasă: lucrurile la prima vedere atrăgătoare îl lasă dezamăgit și în altele, mai puțin strălucitoare, simte o pace care durează în timp. (…)
Pentru aceasta Ignațiu va sugera să citim viețile sfinților, pentru că arată în mod narativ și comprehensibil stilul lui Dumnezeu în viața persoanelor care nu sunt foarte diferite de noi, pentru că sfinții erau din carne și oase ca și noi. Acțiunile lor vorbesc acțiunilor noastre și ne ajută să înțelegem semnificația lor.”
De asemenea, Sfântul Părinte a mai spus: „Discernământul este ajutorul de recunoscut semnalele cu care Domnul se lasă întâlnit în situațiile neprevăzute, chiar neplăcute, așa cum a fost pentru Ignațiu rana la picior. Din ele se poate naște o întâlnire care schimbă viața, pentru totdeauna, ca în cazul lui Ignațiu. Se poate naște un lucru care te face mai bun.”
În cadrul catehezei din 28 septembrie, Papa Francisc a pornit de la afirmația că „rugăciunea este un ajutor indispensabil pentru discernământul spiritual”, și referindu-se la adevărata rugăciune a spus că aceasta este „familiaritate și destăinuire cu Dumnezeu. Nu înseamnă a recita rugăciuni ca un papagal, bla bla bla, nu. Adevărata rugăciune este această spontaneitate și afect cu Domnul. Această familiaritate învinge frica sau îndoiala că voința sa nu este pentru binele nostru, o ispită care uneori străbate gândurile noastre și face inima neliniștită și nesigură sau chiar amară”.
De asemenea, a mai spus că „a discerne ce se întâmplă în noi nu este ușor, pentru că aparențele înșală, dar familiaritatea cu Dumnezeu poate rezolva îndoieli și temeri, făcând viața noastră tot mai receptivă la «lumina sa blândă», conform expresiei frumoase a Sfântului John Henry Newman”.
Să cerem acest har: să trăim o relație de prietenie cu Domnul, așa cum un prieten îi vorbește prietenului.
Iulia Cojocariu
Actualitatea creştină, nr. 11/2022, Anul XXXIII, p. 23.
