Familia creştină ia naştere din hotărârea unui bărbat şi a unei femei de a parcurge împreună un drum de viaţă susținut de harul lui Cristos. Viața conjugală devine calea lor de sfinţire şi, prin urmare, un drum privilegiat către sfinţenie.
Chiar dacă viața de familie se compune adeseori din legături complexe, uneori anevoiase, rămâne totuşi locul cel mai potrivit şi favorabil în care se poate vedea lucrarea Duhului lui Dumnezeu. În familie inimile se convertesc ajungând până la punctul de a se iubi aşa cum le iubeşte Cristos.
Părinţii Sfintei Tereza a Pruncului Isus, Alois şi Zélie Martin, şi-au ales ca moto de viaţă conjugală următorul îndemn: Să-l slujim pe Dumnezeu mai presus de toate. Casa lor era o autentică biserică domestică. Ca soţi şi părinţi se rugau împreună de mai multe ori de-a lungul zilei, după ce în fiecare dimineaţă luau parte la Sfânta Liturghie.
Copiii sunt primiţi mereu ca un mare dar, iar când aceştia întârzie să apară, apelul la rugăciune poate aduce minunea. Sfinţii Ioachim şi Ana au dobândit-o pe copila lor Maria, Maica lui Isus, la o vârstă înaintată. Sfânta Gianna Beretta, având o sarcină cu risc datorită bolii, a fost sfătuită de către medici să avorteze. A amânat urmarea unui tratament pentru a duce sarcina la capăt.
În faţa dificultăţilor cum ar fi problemele de sănătate, pierderea locului de muncă, multe familii s-au încredinţat Providenţei. Prin rugăciune au pus grijile lor în mâinile lui Dumnezeu. Iubirea faţă de Maica Domnului le-a dus la recitarea zilnică a Sfântului Rozariu împreună. Au trecut prin încercări descoperind veşnicia în împrejurările zilnice ale vieţii. Fericitul Vladimir Ghica folosea expresia teologia priorităţilor, anume de a te apleca asupra nevoii aproapelui pentru a-l ridica, pentru a-l ajuta, pentru a-l mângâia. Mutatis mutandis putem vorbi de teologia familiei. Nu-i vorba de o doctrină, de vreo dogmă, ci de a semăna iubire în orice gând, gest, privire, cuvânt, faptă.
Cum să nu amintim că teologia familiei este de fapt rugăciunea care se converteşte necontenit în fapte. În aceste zile multe familii au deschis uşa casei pentru a găzdui refugiaţii din Ucraina. Grija faţă de săraci, faţă de nevoiaşi, ocrotirea celor slabi e locul unde teologia familiei se aplică înainte de toate.
Să nu uităm nicio clipă că termenul familie provine din latinescul famulus, adică slujitor. În familie învăţăm să ne suflecăm mânecile, învăţăm rostul trudei, învăţăm să iubim aşa cum Cristos ne iubeşte.
Bunul exemplu trăit cu discreţie între zidurile casei, viaţa trăită la lumina credinţei este cea mai bună cateheză, cea mai înaltă şcoală de teologie. Câţi copii sfinţi provin din părinţi sfinţi!
Pr. Fabian Măriuţ
Actualitatea creştină, nr. 4/2022, Anul XXXIII, p. 22.
