„Trei lucruri sunt necesare omului pentru mântuire: să știe ce trebuie să creadă, să știe ce trebuie să-și dorească și să știe ce trebuie să facă.” Sfântul Toma de Aquino
„Teoria, ca teoria, dar practica ne omoară.” Cu toții cunoaștem doctrina sau cel puțin ne dăm silința să aprofundăm cele afirmate de Biserică, conștienți de faptul că o mai bună înțelegere a acesteia ne conduce la întâlnirea cu personajul principal: Dumnezeu. Ce facem după această întâlnire? Trăim la fel ca mai înainte?
Tot Biserica este cea care ne vine în ajutor printr-un ghid de învățătură și îndrumare cu privire la modul în care cineva este chemat să trăiască întâlnirea cu Dumnezeu. Un manual ce reușește să adune laolaltă întrebările foarte practice și directe pe care mulți tineri și adulți le au despre viața creștină, despre relațiile noastre unii cu alții și cu alte grupuri, rolul Bisericii și multe altele.
Vorbim despre DOCAT: ce trebuie făcut? Cum trebuie făcut? De ce trebuie făcut? Vorbim despre cartea ce începe să pună în practică visul Sfântului Părinte Papa Francisc: „Îmi doresc un milion de tineri creștini, ba mai bine, o generație, care să fie pentru contemporanii lor «doctrină socială pe două picioare». Nimic nu poate schimba lumea, decât oamenii care se dăruiesc pentru ea împreună cu Isus.”
„Pentru că fără mine nu puteți face nimic” (In 15,5b). Mulți oameni trăiesc fără Dumnezeu, fără Cuvântul Său și „o fac bine”, dar asta nu face lumea mai bună. Mulți oameni îi pun deoparte sau îi ignoră pe ceilalți, și aceasta pentru „a-și oferi timp lor înșiși”, dar adevărata schimbare începe cu dăruirea. Ne învață Dumnezeu. Planul său magistral este IUBIREA, dăruirea iubirii, împărtășirea iubirii: „Dumnezeu – așa a arătat Isus – nu este în sine însuși decât iubire… iubirea noastră poate reuși atunci când nu ne închidem în fața curentului de iubire divină… iubirea ne face să fim deschiși față de necesitățile aproapelui și ne face capabili să ne depășim pe noi înșine” (DOCAT 15).
Contrar concepțiilor lumești, iubirea nu e un simplu sentiment. Vorbim de o veritabilă virtute. Iar o virtute reprezintă o forță ce poate fi antrenată, școlită. Nu este o cale ușoară, dar dacă iubirea este exercitată acolo unde ne este mai la îndemână și simplu, „cu ajutorul lui Dumnezeu vom fi mereu mai capabili să iubim și acolo unde doare și unde nu ni se «răspunde cu iubire»” (DOCAT 16).
Mesajul lucrării de față în primul său capitol este clar: trebuie să acționăm pentru a ne manifesta iubirea așa cum Domnul o face; trebuie să acționăm pentru că Domnul ne însoțește; trebuie să acționăm, căci facem parte dintr-o Biserică dorită de El, o Biserică ce ne amintește mereu că El nu uită de noi.
„Dumnezeu – așa a arătat Isus – nu este în sine însuși decât iubire… iubirea noastră poate reuși atunci când nu ne închidem în fața curentului de iubire divină… iubirea ne face să fim deschiși față de necesitățile aproapelui și ne face capabili să ne depășim pe noi înșine”
Pr. Daniel Gheorghiță Benchea
Actualitatea creştină, nr. 2/2020, Anul XXXI, p. 20.
