În Căsătoria creștină se întrepătrund atât elementul natural, care derivă din creație, cât și cel supranatural, care izvorăște din harul răscumpărării în Cristos.  Prin urmare cununia nu este ceva pur uman, e mult mai mult.

Cu luna mai se deschide, în linii mari, şirul nunţilor din anul în curs. În ultimii doi ani, celebrarea tainei cununiei a fost suspendată, amânată, reprogramată de multe cupluri de logodnici din motive lesne de înţeles. A sosit însă momentul reevaluărilor, ori al pornirii din nou la drum. Când la căpătâiul vieţii în doi, ori în centrul vieţii de familie, se află taina cununiei, atunci Cristos operează din interiorul legăturii de iubire a soţilor. De fapt, nu putem vorbi de sacrament dacă nu intră în joc şi fiorul credinţei. Cum am putea vorbi de sacrament fără a ne raporta la Cristos cel viu, la Duhul Sfânt care dă viaţă!

În Căsătoria creștină  se întrepătrund atât elementul natural, care derivă din creație, cât și cel supranatural, care izvorăște din harul răscumpărării în Cristos. Prin urmare, cununia nu este ceva pur uman, e mult mai mult, e reprezentarea în viaţa cuplului a legăturii dintre Cristos şi Biserică. Dacă s-ar rezuma căsătoria la o realitate strict umană, oricât de bună ar fi ea, energiile sale ar rămâne strict umane. Ce-ar fi dacă un preot ar fi considerat doar pentru calităţile sale umane, pentru puterile sale omeneşti şi nu petru harul cu care a fost înveşmântat? La fel, cum le-am cere soţilor să trăiască unitatea şi nedespărţirea căsătoriei dacă totul se rezumă la capacităţile lor umane?

Una dintre strategiile diavolului este aceea de a strecura în minţi şi suflete ideea că sunt suficiente puterile omeneşti. Că e îndeajuns ca un bărbat şi o femeie să trăiască în înţelegere, să fie de acord unul cu altul. Aşa apare riscul de a transforma căsătoria, cum ar spune Papa Francisc, „într-un ONG de binefacere” de genul: „tu îmi faci bine mie, eu îţi fac bine ţie”. În ziua în care unul sau altul începe să piardă ceva din al său 50% – că doar sunt egali! – atunci  va trebui să facă orice ca să recupereze pierderea. Atât timp cât căsătoria este tratată asemenea unei afaceri umane va fi supusă fragilităţii, va fi lăsată în bătaia ispitelor, a  greutăţilor, a diferenţei de caracter, a modului diferit de a vedea educarea copiilor etc…

Harul sacramental le dă puterea de a trăi la înălţimea idealului pe care Cristos l-a parafat cu cuvintele: „Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă”.

În această frumoasă și nobilă aventură, un bărbat și o femeie care au calităţi limitate și, poate, multe defecte își pun viața în comun, dorind să se angajeze la un drum de iubire reciprocă.

 Pr. Fabian Măriuţ


Actualitatea creştină, nr. 5/2022, Anul XXXIII, p. 22.

Show Buttons
Hide Buttons