23 octombrie 2022 • DUMINICA A XXX-A D.P.A. • Sf. Ioan din Capistrano, pr.
LECTURA I
Rugăciunea celui umil străbate norii.
Citire din cartea lui Ben Sirah 35,15b-17.20-22a
Domnul este un judecător şi la el nu este părtinire. Nu va fi părtinitor împotriva celui sărac şi rugăciunea celui nedreptăţit va fi ascultată. Să nu treci cu vederea strigătul celui orfan şi pe văduvă, dacă-şi revarsă cuvintele! Cel care o vindecă va fi primit cu plăcere şi cererea lui va ajunge până la nori. Rugăciunea celui umil străbate norii şi, până când nu se apropie, nu se lasă mângâiat. Nu se va îndepărta până când Cel Preaînalt nu-l va vizita, va da dreptate celor drepţi şi va face judecată.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 33(34),2-3.17-18.19 şi 23 (R.: 7a)
R.: Acest sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat.
Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp,
lauda lui va fi fără încetare în gura mea.
Să se laude sufletul meu în Domnul!
Să audă cei umili şi să se bucure! R.
Faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul
pentru a şterge amintirea lor de pe pământ.
Când cei drepţi strigă, Domnul îi aude
şi-i scapă din strâmtorarea lor. R.
Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită
şi-i mântuieşte pe cei cu duhul mâhnit.
Domnul răscumpără sufletele slujitorilor săi,
nu vor fi pedepsiţi cei care-şi caută refugiu în el. R.
LECTURA A II-A
De acum îmi este rezervată coroana dreptăţii.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Timotei 4,6-8.16-18
Preaiubitule, eu deja sunt oferit ca jertfă şi timpul plecării mele a sosit. Am luptat lupta cea bună, am ajuns la capătul alergării, mi-am păstrat credinţa. De acum, îmi este rezervată coroana dreptăţii pe care mi-o va da în ziua aceea Domnul, judecătorul cel drept; şi nu numai mie, ci şi tuturor acelora care au iubit arătarea lui. La prima mea apărare, nimeni n-a fost alături de mine, ci toţi m-au părăsit; să nu li se ia în seamă! Domnul însă mi-a fost alături şi m-a întărit, pentru ca predicarea să se împlinească prin mine şi s-o audă toate popoarele. Şi am fost salvat din gura leului. Domnul mă va salva din orice lucrare rea şi mă va mântui pentru împărăţia lui, cea din ceruri. Lui să-i fie glorie în vecii vecilor! Amin!
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
2Cor 5,19
(Aleluia) Dumnezeu era în Cristos împăcând lumea cu sine şi punând în noi cuvântul reconcilierii. (Aleluia)
EVANGHELIA
A coborât la casa lui îndreptăţit mai degrabă vameşul decât fariseul.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 18,9-14
În acel timp, Isus a mai spus această parabolă unora care se credeau în sine drepţi şi-i dispreţuiau pe alţii: “Doi oameni au urcat la templu, ca să se roage: unul era fariseu, iar celălalt, vameş. Fariseul, stând în picioare, se ruga în sine astfel: «Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni: hrăpăreţi, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din ceea ce câştig». Vameşul, în schimb, stând departe, nici măcar nu îndrăznea să-şi ridice ochii spre cer. Îşi bătea pieptul, zicând: «Dumnezeule, îndură-te de mine, păcătosul!» Vă spun că a coborât la casa lui îndreptăţit mai degrabă acesta decât celălalt; căci oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat”.
Cuvântul Domnului
Comentariu la textele liturgice
Dacă pericopa evanghelică a duminicii trecute se preocupa să pună în evidenţă necesitatea de a cultiva în fiecare copil al lui Dumnezeu un spirit de rugăciune, mai precis acele capacităţi de deschidere pentru a putea primi Împărăţia lui Dumnezeu (18,1-8), pericopa acestei duminici propune o asemănare pentru unii care credeau în sinea lor că sunt drepţi şi-i dispreţuiau pe ceilalţi (18,9-14). Altfel spus, pericopa acestei duminici ne oferă modelele a doi oameni în ceea ce priveşte modul în care ei concep şi se angajează să obţină mântuirea lui Dumnezeu. Unul din cei doi este fariseu (persoană aparţinând elitei religioase a timpului), iar celălalt este vameş (persoană aparţinând categoriei de păcătoşi publici). Fariseul se fereşte de orice păcat şi îşi înmulţeşte faptele bune. În plus, se supune unor jertfe de bunăvoie: posteşte de două ori pe săptămână şi plăteşte cu regularitate zeciuiala pentru toate veniturile sale. El este un om drept care îşi construieşte viaţa în permanentă raportare la Dumnezeu. (Rugăciunea pe care el o rosteşte este cât se poate de elocventă: îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru că trăieşte în permanenţă „în prezenţa Lui”.) Atâta doar că modul său de a-L percepe pe Dumnezeu comportă un risc pe care nu reuşeşte să-l evite. El face prea multe lucruri pentru Dumnezeu. Într-adevăr, fariseul îşi află liniştea în urma faptelor pioase săvârşite considerând că ele îi obţin mântuirea. Cu alte cuvinte, el îşi câştigă singur mânuirea (cerul) şi nu aşteaptă nimic de la Dumnezeu. Pentru el, Dumnezeu nu este autorul mântuirii, ci un soi de contabil care ţine evidenţa faptelor sale şi care îi calculează meritele. În schimb, vameşul, ale cărui fapte sunt în genere arhicunoscute de toţi (în calitatea sa de colector de impozite achită dinainte sumele cerute de conducători, dar, mai apoi, el îşi recuperează banii de la oameni, de multe ori îndoit), intră în Templu cu o altă atitudine. El evită să-şi ridice ochii şi îşi bate pieptul (atitudine neobişnuită care exprimă profunda lui părere de rău). Rugăciunea lui revelează atitudinea pe care Dumnezeu o aşteaptă de la orice păcătos pentru a-i oferi iertare. Îşi recunoaşte sărăcia; el ştie că are nevoie de Dumnezeu ca să-l mântuiască. Vameşul ştie că depinde în întregime de ajutorul lui Dumnezeu şi de aceea îşi pune toată încrederea în El. Or, o astfel de temă va fi dezvoltată pe larg de Sfântul Paul care a susţinut cu tărie că sursa îndreptăţirii nu se află în om, ci în Dumnezeu.
În ceea ce priveşte sentinţa finală a pericopei, oricine se înalţă va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat, ea reprezintă una din temele reluate de mai multe ori în Evanghelia Sfântului Luca, începând chiar din cântarea Sfintei Fecioare Maria, Magnificat (Dumnezeu îi dă jos pe cei puternici şi îi înalţă pe cei smeriţi, Lc 1,52). Doar o astfel de atitudine, pe care ne-a învăţat-o Maica Domnului, ne conduce pe calea mântuirii lui Dumnezeu.
Pr. dr. Tarciziu Şerban
Calendarul săptămânii 23-30 octombrie 2022
23 D DUMINICA A XXX-A D.P.A.; Sf. Ioan din Capistrano, pr.
24 L Sf. Anton M. Claret, ep. *
25 M Ss. Crisant și Daria, soți m.; Mina, ostaș m.
26 M Ss. Dumitru, m. *; Lucian și Marcian, m.
27 J Sf. Evarist, pp. m.
28 V Ss. Simon și Iuda, ap.
29 S Ss. Narcis, patriarh de Ierusalim; Felician, m.
30 D DUMINICA A XXXI-A D.P.A.; Sf. Gerard de Potenza, ep.
Gândul săptămânii
“În tot ce faci, nu pierde din vedere că mergi să-L întâlneşti pe Dumnezeu sau că eşti chemat să rămâi în tovărăşia lui.”
(Fericitul Vladimir Ghika)
© 2022 don Giovanni Berti, www.gioba.it
Foaia liturgică este un instrument liturgic pus la dispoziție de Actualitatea Creștină, revista Arhidiecezei Romano-Catolice de București / www.actualitatea-crestina.ro
