Capitolul al şaptelea din Amoris laetitia intitulat „Consolidarea educaţiei copiilor” are în vedere educația copiilor şi cuprinde formarea lor morală, rolul pedepsei ca stimul, realismul răbdător, educația sexuală, transmiterea credinței în sânul familiei.
Pentru o formare morală autentică, Papa le propune părinților „dialogul educativ care să ţină cont de sensibilitatea și limbajul specific copiilor” (264), cu precizarea că astăzi este tot mai ineficient să le ceri ceva copiilor care necesită efort și renunțare, fără a le arăta clar binele care s-ar putea realiza pe această cale” (265). Papa mai amintește că „educația morală presupune cultivarea libertății prin propuneri, motivaţii, aplicații practice, stimuli, recompense, exemple, modele, simboluri, reflecții, îndemnuri, corecţii ale modului de a acționa și dialog care să ajute pe copii la dezvoltarea acelor principii interne stabile, încât să-i determine să facă bine în mod spontan” (267).
Din procesul educativ nu poate lipsi pedeapsa. Ea se aplică cu scopul de a-i ajuta pe copii şi adolescenţi să distingă între bine şi rău şi de a-i învăţa că „acţiunile rele atrag consecinţe” (268). Papa Francisc insistă însă mai ales asupra laturii pozitive a educaţiei şi le cere părinţilor să-şi îndrume copiii în a-şi cere iertare pentru greşeli, în a repara daunele provocate, în a fi recunoscători faţă de marele dar şi privilegiu de a creşte într-o familie, în a suporta rigorile inerente procesului educativ. Mai mult, Papa este convins că atunci când copilul „este corectat cu dragoste, acesta se bucură pentru că este preţuit, percepe că este cineva, simte că părinții îi recunosc capacităţile” (269). Paşii către o bună maturizare a copilului trec neapărat prin respectul faţă de libertatea sa. E necesar însă ca aceasta să fie stimulată şi orientată, căci dacă copilul va alege numai după bunul său plac, nu va dobândi niciodată maturitatea (Cf. 273).
Este semnificativă atenția acordată educației sexuale, o temă relativ nouă în câmpul pastoral. Amoris laetitia învaţă că alternativa „la tendința de a banaliza și a sărăci sexualitatea” este „cadrul mai larg al formării la dragoste şi la dăruirea reciprocă de sine” (280). Sub expresia „sex sigur” se ascunde „o atitudine păguboasă față de scopul natural al sexualității de a duce la procreare, ca şi cum copilul ar fi dușmanul de care să te aperi. Educaţia sexuală autentică se dezice de mentalitatea care promovează narcisismul și violenţa împotriva vieţii (283).
Familia este vatra în care învățăm să stăm faţă în faţă, să ascultăm, să împărtășim unul cu altul, să răbdăm, să respectăm, să ajutăm, să trăim, să avem grijă unul de altul etc.
Pr. Fabian Măriuţ
Actualitatea creştină, nr. 12/2021, Anul XXXII, p. 22.
