Grija Arhiepiscopului Al. Th. Cisar pentru Seminar și „Pâinea Seminarului”
Instalat în Scaunul arhiepiscopal de București (22 martie 1925), ÎPS Alexandru Theodor Cisar pune activitatea Seminarului arhidiecezan în fruntea priorităților pastorale. În circulara către cler și popor din 9 aprilie 1927, el afirmă: „Bunul mers și dezvoltarea oricărei instituții sociale depinde nu numai de cei prezenți (…), ci mai vârtos de întărirea cu forțe noi și tinere (…). Nu-i de mirare că Noi părem a fi preocupați de o singură mare grijă de când am preluat păstorirea Arhidiecezei Romano-Catolice de București, adică de grija Seminarului Nostru, în care creștem în frica Domnului vlăstare tinere ce vor intra peste câțiva ani în rândul confraților.”
Arhiepiscopul Cisar va trimite clerului și credincioșilor, în fiecare an, în preajma sărbătorilor pascale, o scrisoare circulară în care se oglindesc grijile și speranțele Seminarului. În aceste informări/dări de seamă Păstorul vorbește despre lipsa de preoți, care face ca unele parohii să fie vacante, iar altele să nu poată fi înființate; aduce mulțumiri binefăcătorilor instituției seminariale; îndeamnă la rugăciune pentru vocații autentice la preoție etc.
Întemeietorul Seminarului, Arhiepiscopul Ignazio Paoli (1870), „înzestrase instituția cu fonduri imobile, care însă de la război încoace nu produc niciun excedent din cauza legii excepționale pentru ocrotirea chiriașilor” (Mons. Cisar, circulara din 13 martie 1926). Ca urmare, arhiepiscopul face apel insistent la caritatea publică, „apel îndatinat de peste o jumătate de veac către toți credincioșii din Eparhie, rugându-i să contribuie din răsputeri, fie la discul din Duminica Paștilor (colecta din biserici – n.n.), fie în mod spontan și particular, la susținerea seminarului nostru”.
Pe 25 martie 1928, în obișnuita circulară cu privire la Seminar, Arhiepiscopul Cisar relatează și aduce elogii inițiativei numită „Pâinea Seminarului”: „În 1925, Prea Cucernicia Sa Părintele Enric Overbeck, Cooperatorul Catedralei (preot vicar – n.n.) avu ideea genială de a ne propune înființarea operei «Pâinea Seminarului» văzându-Ne strâmtorați în procurarea mijloacelor materiale și îngrijorați pentru dezvoltarea Seminarului arhidiecezan. Această operă are ca scop să adune de la binevoitori cotizații libere, regulate sau ocazionale, pentru cumpărarea pâinii zilnice: în schimb, seminariștii se roagă zilnic, după citirea numelui dăruitorului, pentru binefăcătorul lor, se aplică intenția la împărtășania zilnică, se spune o dată pe lună o sfântă liturghie și o dată pe an o liturghie specială pentru binefăcătorii decedați. (…)”
În scrisoarea din 2 aprilie 1935, Arhiepiscopul Mitropolit Cisar vorbește de bucuria primului „seceriș spiritual” abundent: „Mulți au asistat în 24 iunie trecut la sfințirea celor unsprezece Preoți. Au fost mișcate sufletele spectatorilor când candidații la sfânta preoție s-au așternut la pământ în semn de jertfă supremă, și mai ales când la finele liturghiei pontificale cei hirotoniți au suit treptele altarului și cu mâinile întinse asupra poporului au dat prima lor binecuvântare solemnă celor de față. Ne-am bucurat cu toții de acest seceriș spiritual, de prima recoltă abundentă a Seminarului Nostru.”
Mons. Ieronim Iacob
Actualitatea creştină, nr. 12/2020, Anul XXXI, p. 33.
