Pe 27 aprilie s-au împlinit 138 de ani de la înființarea Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București. Papa Leon al XIII-lea prin bula apostolică Praecipuum munus a ridicat Vicariatul apostolic al Valahiei la rangul de Arhiepiscopie, primul arhiepiscop fiind și ctitorul Catedralei Sfântul Iosif, Ignazio Felice Paoli. Acest eveniment a fost marcat în mai multe moduri. A fost celebrată o Liturghie în catedrala din București, care a fost prezidată de ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, alături de care au concelebrat ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit emerit, PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București, preoți ai catedralei, precum și Pr. Eugen Bortoș, fost paroh al catedralei. De asemenea, în cadrul omiliei ÎPS Aurel Percă a prezentat trei cărți care au fost lansate cu această ocazie. Este vorba despre volumul Istoria Arhidiecezei Romano-Catolice de București, vol. I (1883-1954), scris de Dănuț Doboș, de revista Pro Memoria, nr. 19/2020, ambele apărute la Editura ARCB, și de volumul Biserica și istoria, vol. 1, Rezistența prin credință, ai cărui autori sunt Dănuț Doboș și Petru Ciobanu, volum apărut la Editura Sapientia. De asemenea, tot pentru această aniversare a fost pregătit și un film documentar, intitulat Istoria Arhidiecezei Romano-Catolice de București, vol. 1 (1883-1954), realizat de Centrul „Biserica și Istoria” al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București și Arhiva „Vladimir Ghika”. O altă modalitate de a sărbători cei 138 de ani de existență ai Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București a fost emisiunea „Ia și citește” de la Ora catolică din data de 30 aprilie, dedicată în întregime acestui eveniment. În cadrul acestei emisiuni a fost difuzat filmul menționat mai înainte și au fost prezentate cărțile amintite.
În cadrul omiliei de la Liturghia celebrată în catedrală pe 27 aprilie, Arhiepiscopul Aurel Percă a spus: „Această dată amintește instituirea ca formă organizată bisericească a poporului creștin care trăia pe aceste meleaguri. (…) În această parte a țării noastre, în partea de sud au existat creștini încă din cele mai vechi timpuri. Sunt cunoscute cetățile de pe malul Mării Negre și cunoaștem că a existat o episcopie de Tomis. Și apoi în istorie se notează și prezența unor episcopii la Severin, la Curtea de Argeș, la Târgoviște, Milcov, Bacău. Dar pentru mult timp acest teritoriu în care suntem noi astăzi a aparținut de Episcopia de Nicopole. Era un vicariat apostolic care aparținea de Episcopia de Nicopole, din Bulgaria. (…) După obținerea independenței României, a Principatelor Unite, unire care s-a realizat în anul 1859, a trebuit să se facă și o nouă organizare bisericească. Și de aceea la 27 aprilie 1883, Papa Leon al XIII-lea desparte vicariatul apostolic al Valahiei de Episcopia de Nicopole, primind tocmai titlul de Arhiepiscopia Romano-Catolică de București. (…) Fapt este că am avut strămoși foarte vrednici care au predicat Evanghelia, și atunci când nu au reușit cu resurse proprii au adus misionari. Pentru mult timp noi am fost evanghelizați, păstoriți de misionari care au venit pentru ca noi să avem păstori (…) Recunoștința noastră se îndreaptă așadar și spre acești păstori care asemenea Bunului Păstor au avut grijă de poporul încredințat grijii lor, și noi ne bucurăm astăzi de această formă de organizare pe care o cunoaștem (…) În numele tuturor, dumneavoastră împreună cu noi episcopii din altar și preoții aducem mulțumirea noastră, exprimăm recunoștința noastră pentru tot ceea ce Dumnezeu a rânduit și că ne-a ajutat să avem aceste rădăcini creștine, că am avut păstori, am avut misionari, am avut lucrători vrednici care ne-au transmis Evanghelia, iar astăzi datoria noastră este ca să privim și spre viitor și să ne rugăm ca Dumnezeu să rânduiască zile frumoase, zile binecuvântate pentru Arhidieceza noastră și pentru toți cei care lucrează cu zel la răspândirea Evangheliei.”
Lucrarea Istoria Arhidiecezei Romano-Catolice de București, vol. 1, 1883-1954, scrisă de Dănuț Doboș, prezintă la început un Cuvânt-înainte al ÎPS Aurel Percă, o introducere a autorului, precum și o sinteză istorică a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București care îi aparține Mons. Ieronim Iacob. Acest volum este structurat după arhiepiscopii și administratorii apostolici care au guvernat Arhiepiscopia, respectiv Arh. Ignazio Felice Paoli (1883-1885), Arh. Paul Iosif Palma (1885-1892), Episcop Constantin Costa – administrator apostolic (1890-1892), Pr. Basilio Laureri – administrator apostolic (1892-1894), Arh. Otto Zardetti (1894-1895), Ep. Dominic Jaquet – administrator apostolic (1895-1896), Arh. Francisc Xaveriu Hornstein (1896-1905), Arh. Raymund Netzhammer (1905-1924), Arh. Alexandru Theodor Cisar (1924-1954). Perioada studiată, 1883-1954, se întinde de la anul înființării Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București până la moartea Arh. Cisar. După cum spune ÎPS Aurel Percă în Cuvântul-înainte: „Lucrarea de față reprezintă un deziderat al catolicilor din Arhidieceza noastră, o readucere asumată și o valorizare a figurilor centrale care au jalonat istoria acesteia și care au fost arhiepiscopii de București, o incursiune istorică, culturală și spirituală, menită să-l familiarizeze pe cititor cu istoria marii comunități catolice din care face parte.” Iar autorul precizează în introducere că dorința sa „a fost aceea de a surprinde aspecte istorice care să reflecte activitatea pastorală unitară a Arhidiecezei”.
Revista Pro Memoria, nr. 19/2020, are la început un Cuvânt-înainte aparținând ÎPS Aurel Percă și cuprinde patru părți: o secțiune intitulată „Din istoria Arhidiecezei”, o secțiune dedicată Istoriei Bisericii Universale, o alta aparținând Arhivei „Vladimir Ghika” și încă o secțiune pregătită de Departamentul „Bunuri culturale ecleziastice”. Aflăm din paginile revistei informații despre istoria învățământului catolic în Arhidieceza de București (dr. Dănuț Doboș), despre monografiile parohiilor Arhidiecezei publicate până în prezent (dr. Dănuț Doboș), despre Școala „Pitar Moș” așa cum s-a păstrat în amintirea absolventelor (Sr. dr. Daniela Mare CJ), despre M. Benedicta Blaj, IBMV, pe care Securitatea o numea „Superioara” (Sr. dr. Daniela Mare CJ), despre înființarea cotidianului Albina – singurul cotidian catolic de amploare apărut la București (Iulian Ghercă), despre relațiile diplomatice dintre România și Sfântul Scaun care durează de o sută de ani (Pr. Alois Moraru). Se mai găsesc între paginile revistei și un raport despre școlile catolice de băieți și despre seminar (Louis Irwin), ca și o prezentare a stației catolice din Sinaia. Secțiunea „Din istoria Bisericii Universale” oferă date importante despre iezuiții din Rusia în timpul stăpânirii Ecaterinei cea Mare (1762-1796) (Mons. Ieronim Iacob). Secțiunea „Vladimir Ghika” aduce în centrul atenției afacerea Baud din anul 1910 (Luc Verly). Secțiunea „Bunuri culturale ecleziastice” oferă „o privire globală asupra patrimoniului cultural ecleziastic al Arhidiecezei Romano-Catolice de București”. Revista se încheie cu câteva recenzii (Pr. Andrei Dumitrescu).
Primul volum din trilogia Biserica şi istoria, cu subtilul „Rezistența prin credință”, apare sub egida Departamentului de Cercetare Istorică „Fericitul Anton Durcovici” al Episcopiei de Iași, a Centrului „Biserica și istoria”, de pe lângă Arhiepiscopia Romano-Catolică de București, și a Oficiului Diecezan pentru Cultură, Cercetare, Publicații și Informații al Episcopiei de Chișinău. ÎPS Aurel Percă spune în Cuvântul-înainte: „Cercetătorii pasionați și asidui ai arhivelor noastre, domnul prof. dr. Dănuț Doboș și Pr. dr. Petru Ciobanu, primul – pentru istoria suferințelor Bisericii Catolice din cele două dieceze-surori București și Iași, al doilea – pentru Biserica Catolică de «dincolo de Prut», ne descoperă cu atâta pasiune fața necunoscută a unei Biserici «vechi», dar în același timp «tinere», prin aducerea în «prezent» a faptelor de eroism și de martiriu ale multor contemporani care au trăit mult timp lângă noi și în mijlocul nostru. (…) Parcurgând paginile acestui prim volum din trilogia proiectată, constatăm cum autorii combină rigoarea științifică a istoricului cu pasiunea pentru prezentarea a nenumărați creștini ce au suferit sau și-au dat viața pentru credință pe meleagurile țării noastre, cu precădere în Moldova și în Țara Românească. Încă de la primele sale pagini, cartea se prezintă ca o frescă între istorie și memorie și ghidează cititorul într-o călătorie, în multe privințe, necunoscută și surprinzătoare, către rădăcinile creștinismului autohton, motiv pentru a cunoaște bine și fizionomia Bisericii locale. (…) Apoi, autorii ne introduc în «panteonul» noilor martiri și eroi autohtoni ai credinței, fără defecte retorice, între istorie și memorie, cu un stil agil și incisiv, care îl determină pe cititor să descopere nenumărații protagoniști ai acestor pagini extraordinare ale istoriei creștine de pe meleagurile românești. Cartea se bazează pe cercetări efectuate asupra surselor prezente în arhivele Bisericii şi ale CNSAS, care sunt «poveștile» despre martorii credinței secolului XX ai Bisericii noastre Catolice.”
În cadrul emisiunii „Ia și citește!” de la Ora Catolică, difuzate pe 30 aprilie, a fost punctată sărbătoarea Arhidiecezei de București, și anume aniversarea înființării sale (27 aprilie 1883), prin intermediul aparițiilor editoriale recente de lucrări cu caracter istoriografic, amintite mai sus. În cadrul emisiunii, prezentate de Pr. Andrei Dumitrescu, au fost invitați să vorbească despre aceste volume dr. Dănuț Doboș, Sr. dr. Daniela Mare și Pr. dr. Petru Ciobanu, care au prezentat, „sub aspect cultural și spiritual, importanța pe care o reprezintă aniversarea înființării Arhidiecezei pentru viața noastră de credință”.
Cu prilejul „Zilei Arhidiecezei” – 138 de ani de la întemeierea Arhidiecezei Romano-Catolice de București, Centrul „Biserica și Istoria” și Arhiva „Vladimir Ghika” de pe lângă Arhiepiscopia Romano-Catolică de București au realizat filmul documentar „Din istoria Arhidiecezei de București: 1883-1954”, film dedicat ÎPS Aurel Percă. Filmul a fost realizat de dr. Dănuț Doboș și dr. Iulia Cojocariu, care au beneficiat de colaborarea ing. Silviu Dogariu de la Episcopia Romano-Catolică de Iași. Filmul reconstituie istoria Arhidiecezei sub păstorirea primilor șase arhiepiscopi de București: Ignazio Felice Paoli, Paul Iosif Palma, Otto Zardetti, Francisc Xaveriu von Hornstein, Raymund Netzhammer și Alexandru Theodor Cisar. Filmul documentar este împărțit în trei capitole, primul fiind intitulat „Ctitorii”, al doilea „In verbo tuo” și al treilea „In odium fidei”. Primul capitol al filmului îi prezintă pe primii 4 arhiepiscopi și pe cei 3 administratori apostolici care au condus Arhidieceza și care s-au remarcat și prin ctitoriile lor, cum ar fi Catedrala Sfântul Iosif (1884), Seminarul diecezan „Sfântul Duh” (1870), Palatul Costa (1891-1892), Palatul Hornstein, Școala arhiepiscopală de băieți „Sfântul Andrei”. Titlul celui de-al doilea capitol, „In verbo tuo” („la cuvântul tău”), este inspirat din stema Arhiepiscopului Raymund Netzhammer. Acest capitol este centrat pe figura acestui mare păstor, sub a cărui conducere, timp de 19 ani, „Arhidieceza a cunoscut o perioadă de stabilitate a structurilor deja create de întemeietori, prioritățile arhiepiscopului fiind învățământul și cultura catolică, pe care le-a integrat cu succes în societatea românească”. Cel de-al treilea capitol este dedicat Arhiepiscopului Alexandru Theodor Cisar, ale cărui realizări pastorale au fost „zecile de edificii – biserici, case parohiale, școli, institute caritative și de educație, inclusiv noul Palat Arhiepiscopal de lângă Catedrala Sfântul Iosif, la care se adaugă realizările din domeniul cultural, al presei și al învățământului catolic”. Acesta „rămâne în istoria Bisericii locale, după cum menționa canonicul Stanislau Traian Jovanelli, «Preotul, Episcopul și Arhiepiscopul Mitropolit de o rară credință și iubire adâncă în Dumnezeu, înzestrat cu rare virtuți naturale și suprafirești, cu o inimă preaiubitoare față de semeni, clerul și credincioșii săi, preasupus și ascultător fiu al Bisericii lui Cristos și al Locțiitorului său pe pământ (…) cu o grijă arzătoare spre binele și propășirea întregului popor»”.
Iulia Cojocariu
Articol publicat în Actualitatea creștină, nr. 6/2021, p. 28-31.
