Sărăcia cunoaște o mare varietate de forme. O arată și Dilexi te, prima exortație apostolică a Papei Leon al XIV-lea, semnată la data de 4 octombrie 2025.
Dintre aceste forme amintim lipsa mijloacelor adecvate de trai, fragilitatea relațiilor, destrămarea familiilor, copiii separați de părinți, copiii orfani sau exploatați, femei supuse agresiunii și violenței, teama de ce va fi în viitor etc. În plus, sunt atâtea familii care își părăsesc locurile de baștină cu speranța unui trai mai bun și care ajung victime ale intereselor ascunse și chiar ale exploatării cu scopuri politice. Însă există și o sărăcie spirituală, iar Biserica are chemarea de a o combate înainte de toate. Sărăcia spirituală se combate, ba chiar se vindecă, prin grija față de săraci.
În inima pastorației Bisericii se află grija față de familie, iar căsătoria și familia reprezintă una dintre „problemele urgente” ale vremurilor de față (Gaudium et spes, 46-52). O reflectă și analiza făcută de Papa de fericită amintire Francisc: „Mult timp am crezut că susținem familia insistând asupra aspectelor de natură doctrinară, bioetică și morală. Însă fără a stimula deschiderea sa către har nu-i acordăm suficientă susținere. Numai așa se întărește legătura dintre soți. Căsătoria nu este o povară de purtat toată viața, ci un drum de creștere și împlinire” (Amoris laetitia, 37). În alte cuvinte, oricât de mare ar fi bunăstarea de care s-ar putea bucura o familie, fără deschiderea către har ar rămâne săracă.
Cum în centrul vieții Bisericii este Euharistia, comoară de har, să nu uităm că „mistica” sacramentului are un caracter social. Dacă împărtășindu-ne nu suntem dispuși să ne îndreptăm și spre săraci și suferinzi, sau chiar poate suntem favorabili diferitelor forme de dezbinare, dispreț și nedreptate, Euharistia este primită necuvenit. În schimb, primirea Sfintei Împărtășanii cu dispoziție potrivită întărește dorința de fraternitate, simțul social și angajamentul față de cei nevoiași (cf. Amoris laetitia, 186). Aici întrevedem împletirea dintre familie și sărăcie: îngrijirea săracilor, a suferinzilor, a nevoiașilor devine criteriul de verificare a apartenenței depline a familiei la marea familie care este Biserica.
Așadar, atenția acordată săracilor nu este doar o chestiune sociologică. Legătura dintre participarea la Euharistie și grija față de săraci este lăuntrică. Când o familie ține împreună împărtășirea cu împărțirea, trăiește din plin vocația sa. Soții care trăiesc iubirea în mod deplin știu că tocmai în virtutea iubirii pot vindeca rănile celor abandonați, pot instaura cultura întâlnirii, pot lupta pentru dreptate. Dumnezeu i-a încredințat familiei planul de a „domestici” lumea, astfel încât orice om să fie privit ca frate.
Familiile deschise, primitoare, fac loc celor săraci, sunt capabile să închege prietenii cu cei mai puțin norocoși. Evanghelia ne îndeamnă: „Tot ceea ce ați făcut unuia dintre acești frați mai mici, mie mi-ați făcut” (Mt 25,40).
Pr. Fabian Măriuţ
Actualitatea creştină, nr. 11/2025, Anul XXXVI, p. 22.
