„«Cine vrea să devină mare între voi să fie servitorul vostru și cine vrea să fie cel dintâi între voi să fie sclavul tuturor.» […] Este un mesaj valabil pentru apostoli, pentru toată Biserica […]. Nu este logica dominării, a puterii conform criteriilor umane, ci logica aplecării pentru a spăla picioarele, logica slujirii, logica Crucii […].”
Papa Benedict al XVI-lea, Predică, 20.11.2010
https://www.magisteriu.ro/predica-papei-la-consistoriul-cu-creare-de-cardinali-2010/
Într-o societate însetată de succes, ba chiar obsedată de o anumită cultură a succesului care pune exclusiv accent pe ţeluri, viziune, strategii, statut și ascensiune pe scara ierarhică, perspectiva papilor asupra leadershipului poate părea desuetă și de-a dreptul șocantă. Reflecția lor asupra acestui subiect este însă vastă și profund ancorată în învățătura lăsată nouă de Mântuitorul Isus. Ei subliniază că adevărata autoritate nu se bazează pe dominare, ci pe logica spălării picioarelor și a jertfei de sine. În viziunea papală, leadershipul se definește ca o formă de slujire smerită (Servant Leadership), fundamentată pe adevăr și responsabilitate și avându-L, evident, ca model suprem pe Cristos.
Acest tip de leadership se opune unui stil autoritar, promovând un model în care autoritatea este exercitată cu scopul de a-i servi, ridica și îndruma pe ceilalți, în special persoanele vulnerabile. El este concentrat pe smerenie, prezență și ascultare activă, empatie, punând accent pe oameni înaintea structurilor. Un lider creștin autentic își va găsi întotdeauna autoritatea nu în dominare sau privilegii, ci în compasiune și angajamentul de a se pune în slujba celorlalți și a adevărului. Liderul este văzut ca un slujitor al comunității, nu ca un stăpân. El e chemat să-L imite pe Isus; trebuie să fie și blând și ferm, iar viața lui să reprezinte un model demn de urmat. El va căuta să conducă mereu prin propriul exemplu de integritate, de sfințenie a vieții, respingând logica puterii lumești și fiind pe deplin conștient că autoritatea derivă din capacitatea de a-i servi pe ceilalți, de a servi binele comun.
Isus a răsturnat ierarhiile umane și conceptul de leadership definind măreția prin slujire. În loc să caute puterea, faima și cea mai înaltă poziție, discipolii lui Cristos sunt chemați să ocupe ultimul loc și să-i slujească activ pe cei din jur, adoptând logica spălării picioarelor (Marcu 9,35; 10,42-45; Ioan 13,13-15). Când apostolii se ceartă despre cine dintre ei este „cel mai mare”, Isus vine cu o lecție menită să transforme ambițiile lor și îi învață că adevărata măreție se găsește în smerenie și slujire: „Aşezându-se, s-a adresat celor doisprezece şi le-a spus: «Dacă cineva vrea să fie primul, să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor! »” (Marcu 9,35).
Avem o multitudine de exemple de leadership care să ne inspire, în special în rândul sfinților – bărbați și femei care au ales calea umilei dăruiri de sine, au trăit valorile Evangheliei și s-au dedicat fără ezitare slujirii aproapelui.
Niciodată nu este prea târziu să facem pasul necesar de la o mentalitate lumească la logica lui Dumnezeu și să învățăm ce este adevărata măreție!
Monica Râpeanu
Actualitatea creştină, nr. 7/2026, Anul XXXVII, p. 16.
