După lunile caniculare ale verii, temperaturile lunii septembrie se mai calmează, iar peste tot începe un freamăt anume: agricultorii încep să strângă recoltele binecuvântate ale câmpurilor, ale viilor și ale livezilor; copiii și tinerii revin treptat în sălile de clasă pentru un nou an de învățământ; cei care au avut parte de binemeritatele vacanțe revin acum la locurile lor de muncă.
Munca intensă a toamnei comportă, după timpul vacanțelor și concediilor, un efort deosebit și tocmai de aceea este asemuită, într-o lectură spirituală, cu luarea crucii pe umeri. În fond, Isus însuși a spiritualizat eforturile noastre, trudele noastre, asumarea responsabilităților noastre cu gestul pe care ne invită să-l imităm: Dacă cineva vrea să vină după mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să mă urmeze! Căci cine vrea să-și salveze viața o va pierde; cine însă își pierde viața pentru mine, acela o va afla (Mt 16, 24-25). De aceea e cât se poate de binevenită sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci (14 septembrie), care așază înaintea ochilor noștri Jertfa mântuitoare de sine a lui Isus Cristos pătimind pe cruce ca sursă de inspirație pentru angajamentele noastre cotidiene.
Câți dintre noi nu sunt tentați, în fața dificultăților, a responsabilităților, să renunțe la asumarea lor? Câți dintre noi nu ajung în prag de depresie în fața obligațiilor și a volumului de muncă?
Cândva, regele David s-a simțit copleșit deopotrivă în fața îndatoririlor sale de conducător și în fața amenințărilor neîncetate ale dușmanilor săi. Sprijinul apropiaților și al supușilor săi i-a dat tărie ca să înfrunte toate dificultățile. Ei spuneau în rugăciunea lor: Vom striga de bucurie pentru mântuirea ta… să împlinească Domnul toate cererile tale! Acum știu că Domnul îl mântuiește pe unsul său, îi răspunde din cerul său sfânt cu puterea mântuitoare a dreptei sale. Unii se încred în carele de luptă și alții în caii lor, însă noi suntem puternici în numele Domnului Dumnezeului nostru (Ps 20, 6-8).
Dacă pentru regele David ajutorul așteptat de la Domnul consta în a primi tăria de a-i înfrânge pe dușmani și în înțelepciunea de a conduce țara, exemplul jertfei de sine a lui Isus Cristos pe cruce reprezintă modelul reușitei celor care își asumă dificultățile cotidiene.
Pr. Tarciziu Șerban
Actualitatea creştină, nr. 9/2026, Anul XXXVII, p. 24.
