În perioada 11-13 septembrie 2026, la mănăstirea fraților carmelitani de la Ciofliceni va conferenția un mare apostol al teologiei trupului, Christopher West.
Având ca sursă de inspirație bogata comoară a Catehezelor despre iubirea umană ținute de Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea la audiența generală de miercuri între anii 1979 și 1984, autorul ne ajută să privim la om, la condiția sa trupească în lumina Revelației. Revelația este o noțiune-cheie întrucât ne ajută să descoperim cine este Dumnezeu și cine este omul. Învățăturile biblice despre Dumnezeu și om se întrepătrund, iar noțiunea de chip și asemănare a omului cu Dumnezeu este temeiul pe care reflecția teologică a construit ceea ce desemnăm drept teologia trupului.
Această teologie se află în netă contrapunere cu viziunea răspândită după mișcările de protest din 1968. Sloganul de atunci al studenților francezi, „Liberté! Egalité! Sexualité!”, reflectă felul cum noua cultură își propunea eliberarea de toate tabuurile care țineau trupul ostatic al convențiilor religioase, culturale, al tradițiilor. Așa se ajunge la monismul antropologic propagat de filosoful ateu francez Michel Onfray, pentru care realitatea este doar materială și corporală, nicidecum spirituală. Așa ne înscriem în ceea ce învăța filosoful Nietzsche: „Eu sunt trup în întregime și nimic mai mult: sufletul este un cuvânt care desemnează o parte a trupului.”
Închizând porțile sufletului, trupul rămâne unica ancoră. Ba chiar vorbim de o unitate ecumenică în a da cult trupului. Recursul la cosmetice și diete, la jogging și la mersul la sală, la gimnastică, la maratoane, la sporturi convenționale sau neconvenționale demască orientarea către trup, în căutarea „formei” fizice perfecte. Odată încheiată epoca rușinii față de trup, ia avânt mitul tinereții fără de bătrânețe și a vieții fără de moarte. Media care abordează tema trupului – medicină, sport, iubire și sexualitate – e pe val. Școlile de dans și de balet înregistrează săli pline. Atelierele de teatru continuă să exploreze toate posibilitățile expresive ale trupului: gestul, mimica, sunetele. Legătura dintre publicitate și trupul uman a devenit imună la orice evaluare morală. „Majestatea Sa Corpul”, asociat cu produse de tot felul, triumfă atât pe micul ecran, cât și pe marele ecran, atât în revistele de lux, cât și pe panourile publicitare stradale. Paradoxal, secularizarea, cu închiderea porților către transcendent, face ca trupul să devină templul în care omul se preamărește pe sine însuși.
Sfântul Ioan Paul al II-lea, pornind tocmai de la categoria „trup”, atât de idealizată de cultura contemporană, ne cheamă să recuperăm spiritualitatea profundă inerentă trupului uman: trupul creat, trupul răscumpărat de Cristos, trupul unit cu sufletul, trupul personificat, cristificat, destinat învierii, trupul nupțial.
Teologia trupului este răspunsul pastoral al unui pontif care ne asigură că puterea mântuitoare a lui Cristos care s-a făcut trup și a înviat este în măsură să schimbe din interior inima omului.
Christopher West, apelând la antropologia propusă de cateheze, ne ajută să redescoperim adevărata frumusețe a iubirii umane în viața de căsătorie și familie.
Pr. Fabian Măriuţ
Actualitatea creştină, nr. 9/2026, Anul XXXVII, p. 22.
