Timpul pe care îl trăim este unul înnourat. Veștile rele care vin de peste tot ne copleșesc tot mai mult. Cele din afara țării ne îngrijorează întrucât ele sunt ca niște nori negri care se apropie amenințători. Cele din țară trezesc în noi neliniști dintre cele mai variate: locuri de muncă mai puține, prețuri care nu se opresc din creștere, discursuri care învrăjbesc, declarații ipocrite de patriotism, guralivi care se cred deținătorii soluțiilor de redresare economică și socială, egoisme greu de mascat. În mijlocul acestui vacarm se aud cu greu vocile competente care ar putea oferi o orientare sănătoasă și soluții la criza complexă ce s-a instalat în țara noastră și care ar putea readuce pacea în inimi și în societate. În acuzele reciproce. dominante sunt jumătățile de adevăr, tăcerile vinovate sau minciunile nonșalante menite să explice situația actuală din țară. Niciun cuvânt însă despre principiile etice și morale care ar trebui să stea la baza deciziilor politice. Și toate acestea se petrec pe fondul agitației internaționale care pare să nu-i intereseze.
Or, în fața unui astfel de spectacol, atitudinea omului pe care ziua de mâine îl îngrijorează tot mai mult este extrem de variată: critică violentă (însoțită de înjurături și blesteme), admirabilă trezire de conștiință civică și implicare în reflecție și în atitudine socio-politică, invocarea lui Dumnezeu prin rugăciune și referire la poruncile și îndemnurile oferite în Sfânta Scriptură și în doctrina socială a Bisericii ca repere atât pentru viața spirituală personală, cât și pentru viața în societate.
Într-un moment de mare criză socio-politică din timpul său, autorul Psalmului 86 înțelege că ajutorul lui Dumnezeu în circumstanțe grele este absolut necesar. Atunci rugăciunea lui devine, mai întâi, chemare în ajutor: Pleacă-ți, Doamne, urechea și răspunde-mi, căci sunt sărac și lipsit! Păzește sufletul meu, pentru că sunt credincios; mântuiește-l pe slujitorul tău care și-a pus încrederea în tine! În același timp, psalmistul e conștient că se poate bucura de sprijinul lui Dumnezeu doar atunci când îi împlinește poruncile. De aceea el îl roagă pe Domnul: Învață-mă, Doamne, calea ta și voi umbla în adevărul tău; dă-mi o inimă simplă, ca să se teamă de numele tău!
Pr. Tarciziu Șerban
Actualitatea creştină, nr. 6/2026, Anul XXXVII, p. 24.
