25 decembrie 2025 • NAȘTEREA DOMNULUI (CRĂCIUNUL) • Ss. Eugenia, m; Anastasia, m.
LECTURA I
Toate marginile pământului vor vedea mântuirea Dumnezeului nostru.
Citire din cartea profetului Isaia 52,7-10
Cât sunt de plăcute pe munţi picioarele celui care aduce vestea cea bună, care anunţă pacea, care vesteşte binele, care anunţă mântuirea, zicând Sionului: “Dumnezeul tău domneşte”. Un glas! Străjerii tăi înalţă împreună un strigăt de bucurie, pentru că văd cu ochii că Domnul se întoarce în Sion. Tresăltaţi, strigaţi de bucurie, ruine ale Ierusalimului, pentru că Domnul mângâie poporul său şi răscumpără Ierusalimul! Domnul şi-a descoperit braţul său cel sfânt înaintea tuturor popoarelor, căci au văzut toate marginile pământului mântuirea Dumnezeului nostru.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 97(98),1.2-3ab.3cd-4.5-6 (R.: 3cd)
R.: Au văzut toate marginile pământului mântuirea Dumnezeului nostru!
Cântaţi-i Domnului un cântec nou,
pentru că a făcut lucruri minunate;
dreapta şi braţul lui cel sfânt
i-au venit în ajutor! R.
Domnul şi-a făcut cunoscută mântuirea
şi-a descoperit dreptatea înaintea neamurilor,
şi-a adus aminte de îndurarea şi fidelitatea lui
faţă de casa lui Israel. R.
Toate marginile pământului
au văzut mântuirea Dumnezeului nostru!
Strigaţi de bucurie către Domnul, toţi locuitorii pământului!
Aclamaţi, cântaţi psalmi şi tresăltaţi de bucurie! R.
Cântaţi-i Domnului imnuri cu harpa,
cu harpa şi în cântări de psalmi!
Sunând din trompetă şi din corn,
strigaţi de bucurie în faţa Domnului, regele nostru! R.
LECTURA A II-A
Dumnezeu ne-a vorbit nouă prin Fiul.
Citire din Scrisoarea către Evrei 1,1-6
După ce în trecut a vorbit în multe rânduri şi în multe moduri părinţilor noştri prin profeţi, Dumnezeu, în aceste zile din urmă, ne-a vorbit nouă prin Fiul, pe care l-a pus moştenitor a toate, prin care a făcut şi veacurile. Acesta, fiind strălucirea gloriei şi chipul fiinţei sale şi ţinând totul prin cuvântul puterii sale, după ce a săvârşit purificarea păcatelor, s-a aşezat la dreapta maiestăţii, în ceruri, devenind cu atât mai presus decât îngerii, cu cât a moştenit un nume mai deosebit decât al lor. De fapt, căruia dintre îngeri i-a spus vreodată: “Fiul meu eşti tu; eu astăzi te-am născut” şi iarăşi: “Eu îi voi fi lui Tată şi el îmi va fi Fiu”? Dar, din nou, când îl introduce pe primul născut în lume, spune: “Şi să-l adore toţi îngerii lui Dumnezeu!”
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Ne-a strălucit o zi sfântă. Veniţi, neamuri, şi adoraţi-l pe Domnul! Astăzi a coborât pe pământ o lumină mare. (Aleluia)
EVANGHELIA
Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 1,1-18
La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. Acesta era la început la Dumnezeu. Toate au luat fiinţă prin el şi fără el nu a luat fiinţă nimic din ceea ce există. În el era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor, iar lumina în întuneric luminează, dar întunericul nu a cuprins-o. A fost un om, trimis de Dumnezeu, al cărui nume era Ioan. Acesta a venit spre mărturie, ca să dea mărturie despre lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. Nu era el lumina, ci a venit să dea mărturie despre lumină. Cuvântul era lumina adevărată, care, venind în lume, luminează pe orice om. Era în lume şi lumea a luat fiinţă prin el, dar lumea nu l-a cunoscut. A venit la ai săi, dar ai săi nu l-au primit. Însă celor care l-au primit, celor care cred în numele lui, le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu, care, nu din sânge, nici din voinţa trupului, nici din voinţa bărbatului, ci din Dumnezeu s-au născut. Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi, iar noi am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. Ioan a dat mărturie despre el şi a strigat, zicând: “Acesta era cel despre care v-am spus: «Cel care vine după mine a fost înaintea mea pentru că era mai înainte de mine»”. Căci noi toţi am primit din plinătatea lui har după har. Pentru că Legea a fost dată prin Moise, harul şi adevărul au fost prin Isus Cristos. Nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu; Fiul unic al lui Dumnezeu, cel care este spre pieptul Tatălui, el l-a revelat.
Cuvântul Domnului
Comentariu la textele liturgice
Celebrările liturgice ale sărbătorii Naşterii Domnului nostru Isus Cristos se compun dintr-o serie de patru liturghii: o liturghie în ajun, o liturghie în miez de noapte, o liturghie în zorii zilei şi, în sfârşit, o liturghie în ziua de Crăciun. Fiecare din aceste sfinte liturghii cuprinde texte biblice proprii care ne ilustrează atât prin anunţurile profetice cât şi prin relatările evangheliştilor modul în care Dumnezeu răspunde aşteptărilor şi rugăciunilor noastre de a fi salvaţi de răul care ne înrobeşte, ne secătuieşte de viaţă, ne dezumanizează.
Textele profetice ne vorbesc, de exemplu, despre dragostea lui Dumnezeu faţă de poporul său suferind, faţă de cei care nădăjduiesc în El (Liturghia din ajun), despre promisiunea naşterii unui copil care va apărea ca o lumina mare în noaptea rătăcirilor şi suferinţelor poporului (Liturghia din miez de noapte), despre iminenţa apariţiei Mântuitorului (Liturghia din zori) şi despre paşii celui care aduce vestea cea bună, vestea mântuirii (Liturghia zilei). La rândul lor, textele evanghelice ne descriu, după o incursiune în genealogia neamului care l-a „zămislit” pe Isus Cristos, fiul lui David, fiul lui Abraham (Liturghia din ajun), împlinirea timpului zămislirii şi naşterea Copilului divin de către Maria, maica plină de har care a acceptat să aducă în lume pe Fiul Celui Preaînalt (liturghie din miez de noapte), graba păstorilor de a duce pretutindeni vestea cea bună a naşterii Mânuitorului, Cel despre care le-a vorbit îngerul şi pe care L-au văzut prunc culcat în ieslea din Betleem (Liturghia din zori). Or, despre acel Prunc evanghelia zilei de Crăciun ne spune că este Cuvântul, acel Cuvânt care era la început la Dumnezeu şi care era Dumnezeu, că toate au luat fiinţă prin El, că în El era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor, iar lumina în întuneric luminează şi întunericul nu a cuprins-o şi că, în cele din urmă, s-a făcut trup şi a locuit între noi. Sfântul evanghelist Ioan ţine să sublinieze în acest text că generația lui a văzut în Pruncul născut la Betleem toată măreţia Lui, măreţie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.
Celelalte lecturi ale celebrărilor Crăciunului nu fac decât să confirme, fiecare în felul ei, înnoirea pe care a adus-o în lume Fiul lui Dumnezeu. Sfântul Paul ne spune în Liturghia de la miezul nopţii că harul mântuitor al lui Dumnezeu s-a arătat tuturor oamenilor. El ne învaţă să părăsim păcatul şi poftele lumeşti, pentru ca să trăim în lumea aceasta în cumpătare, în dreptate şi în pietate, aşteptând fericirea de care sperăm să ne bucurăm, când se va arăta slava marelui nostru Dumnezeu şi mântuitor, Isus Cristos, iar la Liturghia din zorii zilei ne spune că El ne-a mântuit, nu pentru faptele prin care noi am fi meritat acest lucru, ci din îndurarea lui, prin apa botezului, prin care noi am fost renăscuţi şi reînnoiţi în Duhul Sfânt. În sfârşit, la Liturghia din ziua de Crăciun autorul epistolei către Evrei atestă, pe un ton foarte solemn că Isus Cristos, fiind strălucirea gloriei şi chipul fiinţei lui Dumnezeu şi ţinând toate prin cuvântul său puternic, după ce ne-a curăţit de păcate, s-a aşezat de-a dreapta maiestăţii dumnezeieşti întru cele de sus.
Aceste texte ale sărbătorii Naşterii Domnului nostru Isus Cristos ilustrează, aşadar, ce simte Dumnezeu faţă de noi, faţă de suferinţele şi neputinţele noastre şi mai ales ce face El ca să ne aline, să ne întărească, să ne salveze şi să ne repună în demnitatea de fii ai săi. Trimiterea Fiului său în lume reprezintă gestul suprem de solidaritate al lui Dumnezeu cu noi, oamenii. El vine în condiţia noastră umană şi trăieşte împreună cu noi foame, setea, desconsiderarea şi marginalizarea, nedreptăţile dureroase venite de multe ori din partea celor care ar trebui să împartă dreptatea, prigonirile şi abuzurile de care au parte femeile, copiii, tinerii, străinii, exploatările ce vin din partea celor care deţin puterea sau din partea ţărilor arogante. Pe de altă parte, textele biblice ale sărbătorii Crăciunului ne sugerează ceea ce avem noi de făcut ca să ieşim din condiţia de păcat care ne face rău atât nouă cât şi celor din jurul nostru. Prin urmare, numai cel care a făcut experienţa întâlnirii cu Mântuitorul, cu lucrarea sa eliberatoare şi mai ales cel care a făcut experienţa convertirii de la păcat va gusta din plin bucuria evenimentelor pe care le celebrăm în aceste zile de har.
Pr. dr. Tarciziu Şerban
Calendarul săptămânii 21-28 decembrie 2025
21 D DUMINICA a 4-a DIN ADVENT; Ss. Petru Canisius, pr. înv.; Mihea, profet
22 L Sf. Francisca Xaveria Cabrini, fc.
23 M Sf. Ioan din Kety, pr. (*)
24 M Ss. Strămoși ai lui Isus; Tarsila, fc.
25 J NAȘTEREA DOMNULUI (CRĂCIUNUL); Ss. Eugenia, m.; Anastasia, m.
26 V Sf. Ștefan, primul martir
27 S Sf. Ioan, ap. și ev.
28 D SFÂNTA FAMILIE: ISUS, MARIA ȘI IOSFI; Ss. Prunci Nevinovați, m.
Gândul săptămânii
“Mai aproape de Dumnezeu este cel care se află cât mai departe de sine şi cât mai aproape de ceilalţi.”
(Fericitul Vladimir Ghika)
Foaia liturgică este un instrument liturgic pus la dispoziție de Actualitatea Creștină, revista Arhidiecezei Romano-Catolice de București / www.actualitatea-crestina.ro
