„Fiți misionari ai Evangheliei în fața sărăciei materiale și spirituale a timpului nostru, știind bine că credința noastră este un mod de viață împlinit în caritate (cf. Gal 5,6). Aceasta, dragi tineri, este virtutea care schimbă istoria mai mult decât oricare alta.”
Papa Leon al XIV-lea, Madrid, 6 iunie 2026
https://www.magisteriu.ro/discursul-papei-la-veghea-de-rugaciune-cu-tinerii-spanioli-2026/
Ce este succesul? O notă maximă la un examen, un job bine plătit, o poziție/funcție importantă? Cum arată el în viața personală, în business sau pastorație? Cum îl măsurăm? Ce contribuie la succes? Depinde el de munca cinstită, asiduă, de autodisciplină sau de pile, relații, plagiat ș.a.m.d.? E succesul o destinație? Sunt atâtea întrebări pe care ni le putem pune reflectând asupra acestui termen și, chiar dacă toți cunoaștem termenul și considerăm că știm ce înseamnă, este totuși dificil să atribuim un sens punctual succesului. El reprezintă, mai degrabă, o noțiune relativă, subiectivă, care se traduce prin atingerea propriilor obiective și trăirea unei vieți în acord cu propriile valori. Este un concept foarte complex și destul de greu de încadrat într-o definiție sau chiar de identificat în anumite situații.
În DEX, succesul este definit drept rezultatul favorabil al unei acțiuni și se leagă de reușită, izbândă. Dincolo de definiția din dicționar, modul în care este înțeles variază însă în funcție de prioritățile și perspectiva fiecăruia. Imaginea succesului diferă de la un individ la altul: pentru unii înseamnă bani și faimă, în timp ce pentru alții înseamnă o viață de familie împlinită, echilibru, sănătate, libertate sau pace interioară. Succesul înseamnă adesea stabilirea unor ținte clare, măsurabile și depunerea efortului necesar pentru a le îndeplini, ceea ce aduce atât satisfacție personală, cât și recunoaștere socială. Mulți consideră că succesul este o călătorie, nu o destinație și că reprezintă un proces continuu de evoluție/învățare, care îmbină satisfacția personală cu perseverența și contribuția adusă celor din jur. Este despre recunoașterea propriilor limite, dar și despre depășirea eșecurilor.
Românii au o vorbă care spune că „în viață, trebuie să faci un copil, să sădești un pom și să construiești o casă”. Se spune că după aceste realizări se judecă/apreciază viața unui om. Așa e oare? Doar aceste repere determină trăirea unei vieți cu sens? Sunt toate casele construite cu bani cinstiți? Sunt toți copiii considerați un dar și tratați ca atare? Nu sunt și pomi sădiți aiurea, doar de ochii lumii sau doar în campanii electorale? Este un premiu sau recunoașterea socială singura dovadă a faptului că cineva este „un om realizat, de succes”?
Din punct de vedere creștin, succesul lumesc reprezintă, de fapt, „deșertăciunea deșertăciunilor”. El nu oferă ceva durabil. Succesul veritabil este definit de trăirea unei vieți în armonie cu poruncile lui Dumnezeu, de grija pentru suflet, faptele bune și o continuă convertire. Demnitatea și succesul nu se măsoară în cifrele din cont, ci în privirea curată a unui om care muncește din greu ca să rămână om. A fi mereu OM este adevărata comoară!
Monica Râpeanu
Actualitatea creştină, nr. 9/2018, Anul XXIX, p. 22.
