Un studiu recent realizat în Franța privind utilizarea ecranului arată că mare parte dintre copii, tineri și adulți recunosc că le este destul de greu să se deconecteze de mediul online. Expunerea la ecrane tinde să se lungească pe perioada întregii zile.
Mai mult de jumătate dintre cei chestionați stau mereu lipiți de ecrane la culcare, iar o treime din ei stau cu ochii în ecran în timpul meselor.
Recurgerea la consumul excesiv modifică comunicarea și slăbește legăturile de familie. Utilizarea ecranelor de către părinți le poate afecta relația cu copiii, indiferent de vârsta acestora. Karine Triot, consilier pe probleme de familie și căsătorie, afirma că ecranele sunt aproape întotdeauna un amplificator al problemelor. Acordând asistență unei familii în care între părinți și copii existau mari dificultăți, după nenumărate tentative de a aduce reconcilierea le-a adresat provocarea de a renunța pentru o vară la ecranele din casă. Fără calculatoare în dormitor, fără console, fără jocuri pe telefoanele părinților… Au folosit doar televizorul în doze mici, cu un program decis de familie. Rezultatul a fost că părinții au reînceput să dialogheze unul cu altul, copiii să-și asculte părinții.
Părinții, în fapt, dau tonul în casă. E greu să-i ceri copilului o folosință moderată dacă tu, părinte, ai dificultăți în a te deconecta. Numai folosirea moderată arată că părintele este capabil de detașare. Prin urmare, exemplul său este primul pas în a-i insufla copilului o utilizare bună a ecranelor. Însuși părintele trebuie să se întrebe: cât timp pe zi recurg la ecran? În prezența copiilor sau nu? Îmi afectează obligațiile familiale? Trebuie să las telefonul jos când copilul meu vorbește cu mine?
Tocmai limitarea timpului și a accesului la ecrane este calea de a reglementa utilizarea lor. Folosirea modului avion în anumite perioade ale zilei este modul de a evita solicitările neîncetate. E de luat în seamă și obiceiul de a depune smartphone-ul într-un loc anume pentru a rămâne față în față cu membrii familiei.
Psihiatrul Serge Tisseron oferă regula 3-6-9-12, un ghid pentru cele patru etape esențiale ale vieții copilului: fără ecran înainte de vârsta de 3 ani, fără consolă de jocuri înainte de 6 ani, fără Internet înainte de vârsta de 9 ani, iar pentru cei cu vârste între 9 și 12 ani recomandă folosirea jurnalului în care să fie scris timpul petrecut în fața ecranelor.
Sabine Duflo, terapeut de familie, propune stabilirea de reguli: fără timp petrecut în fața ecranului dimineața, în timpul meselor, înainte de culcare, niciodată în dormitor. Metoda se aplică atât copiilor, cât și adulților. Ea nu vizează neapărat interzicerea ecranelor din casă, ci limitarea folosirii și stabilirea de reguli asupra timpului folosirii, pentru a lăsa mereu loc dialogului.
Pr. Fabian Măriuţ
Actualitatea creştină, nr. 6/2026, Anul XXXVII, p. 22.
