Iată-ne într-o lună numită după zeul roman Janus, o personificare potrivită pentru începutul noului an. Acest zeu roman avea două fețe, astfel încât putea privi în același timp spre viitor și spre trecut. Pe măsură ce ne despărțim de un an vechi și așteptăm cu nerăbdare unul nou, încercăm cu toții să fim puțin ca Janus. Știm din experiență ce am greșit și ce am făcut bine și sperăm să ne descurcăm mai bine anul acesta. Unii oameni își iau hotărâri ambițioase de Anul Nou, alții doar respiră adânc și speră la ce e mai bun.
1. Începutul unui nou an: dar, speranță și responsabilitate
Trecerea dintre ani este mai mult decât o simplă schimbare de dată în calendar. Este un prag simbolic, un moment în care timpul ne obligă la oprire, la reflecție și la discernământ. Privim în urmă cu recunoștință, dar și cu realism, conștienți că anul care s-a încheiat a fost alcătuit din bucurii și împliniri, dar și din încercări, neliniști și limite. Toate acestea fac parte din viața noastră și ne modelează.
Anul 2026 ni se deschide înainte ca un timp nou, încredințat nouă de Dumnezeu. Nu este un timp gol, neutru, ci un dar, o responsabilitate și o chemare. Sunt lucruri de început, altele de continuat și poate unele de dus la bun sfârșit. Sunt schimbări necesare de asumat și valori de păstrat, moștenite din credința trăită de generațiile dinaintea noastră. De aceea, începutul de an ne invită să pornim la drum nu doar cu planuri omenești, ci cu inima deschisă către lucrarea lui Dumnezeu.
Într-o lume marcată de incertitudine, dorința de sănătate, pace și stabilitate capătă o greutate aparte. Tot mai des ne dorim și timp: timp pentru familie, timp pentru suflet, timp pentru a fi cu adevărat prezenți. Credința ne amintește că timpul nu ne aparține în întregime, ci ne este dăruit.
A-l trăi bine înseamnă a-l primi cu recunoștință și a-l orienta spre ceea ce dă sens vieții.
2. Pe drumuri noi, cu privirea îndreptată spre Cristos
Primele zile ale Noului An sunt luminate de sărbătorile Crăciunului și ale Epifaniei, care ne arată direcția drumului creștin. Păstorii, după întâlnirea cu Pruncul din Betleem, se întorc la viața lor „plini de bucurie și lăudându-l pe Dumnezeu”. Magii, după ce l-au întâlnit pe Isus, „se întorc pe un alt drum”. Întâlnirea cu Dumnezeu nu lasă omul neschimbat.
Și pentru noi, începutul de an este o invitație la reînnoire. Poate nu suntem chemați să schimbăm radical direcția vieții noastre, dar suntem chemați să mergem înainte cu o inimă mai atentă, mai curată și mai încrezătoare. Fiecare an ne oferă ocazia de a ne întreba ce ne călăuzește pașii și ce „stele” urmăm în viața noastră. Pentru creștin, steaua rămâne Cristos, „lumina care luminează toate neamurile” (Lc 2,32).
În fața nesiguranțelor care ne însoțesc, cuvintele lui Dietrich Bonhoeffer rămân o ancoră de speranță: „De puteri bune minunat ocrotiți, așteptăm cu încredere ce va veni; Dumnezeu este cu noi seara și dimineața și, cu siguranță, în fiecare zi” (1945). Credința nu ne scutește de încercări, dar ne dă puterea de a merge înainte, știind că viața noastră se află în mâinile lui Dumnezeu.
Rugăciunea Psalmului 143 devine astfel rugăciunea noastră la început de an: „Doamne, fă-mă să cunosc calea pe care voi merge” (v. 8). Nu cerem absența dificultăților, ci lumina necesară pentru a recunoaște drumul bun și curajul de a-l urma, chiar și atunci când pașii sunt grei.
3. Timpul – dar primit și dar oferit
Anul Nou ne face să simțim mai intens trecerea timpului. Un an s-a încheiat și o parte din viața noastră a devenit deja trecut. Zilele, orele și clipele nu se mai întorc, asemenea apei unui râu care curge neîncetat înainte. Această conștientizare nu trebuie să ne înspăimânte, ci să ne trezească la o trăire mai conștientă și mai responsabilă a timpului primit.
Isus ne avertizează să nu ne risipim viața alergând după lucruri trecătoare: „Strângeți-vă comori în cer” (Mt 6,20) și „Ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă își pierde sufletul?” (Mt 16,26). În lumina acestor cuvinte, începutul de an ne invită să ne întrebăm cu ce umplem „vasul” fiecărei zile.
Una dintre cele mai prețioase forme de a trăi timpul este dăruirea lui. Timpul este un dar al lui Dumnezeu, iar atunci când îl oferim mai departe, îl transformăm în binecuvântare. A dărui timp înseamnă a fi prezent, a asculta, a încuraja, a ierta, a iubi. La sfârșitul vieții, nu vom fi întrebați câte lucruri am adunat, ci cât de mult am iubit.
Fiecare zi a anului 2026 poate deveni astfel un apel al iubirii, o invitație de a transforma timpul primit într-un spațiu al credinței, al speranței și al carității trăite concret.
4. Lumina lui Cristos peste casele și inimile noastre
La începutul anului, în multe comunități, preoții merg din casă în casă, aducând vestea cea bună și binecuvântarea. Cu cretă (sau mai modern prin lipirea unui abțibild), se scrie sau se aplică pe ușile locuințelor semnul 20 ✶ C + M + B + 26, amintind de sărbătoarea Epifaniei Domnului, când Biserica celebrează întâlnirea magilor cu Isus, „lumina care luminează toate neamurile” (Lc 2,32).
În tradiția populară, inițialele C + M + B sunt asociate cu numele magilor: Caspar, Melchior și Balthasar. Însă semnificația lor cea mai profundă este binecuvântarea: „Christus mansionem benedicat” – „Cristos să binecuvânteze această casă”. Steaua amintește de întruparea Fiului lui Dumnezeu, iar cele trei cruci trimit la misterul Preasfintei Treimi. A binecuvânta înseamnă, literalmente, „a spune binele”. Aceasta este chemarea noastră în noul an: să rostim cuvinte care zidesc și care aduc lumină.
Fie ca lumina lui Cristos să nu se stingă odată cu încheierea timpului Crăciunului, ci să continue să strălucească în casele și în inimile noastre.
În mod deosebit, la început de an, ne încredințăm ocrotirii Preasfintei Fecioare Maria, a cărei solemnitate o celebrăm chiar în prima zi a anului. Ea este Născătoare de Dumnezeu și puternică mijlocitoare pentru noi.
La începutul anului 2026, doresc tuturor cititorilor revistei Actualitatea creștină un an binecuvântat, trăit cu credință, speranță și iubire. Fie ca Dumnezeu să vă dăruiască pace în inimă, sănătate, lumină în alegeri și puterea de a transforma fiecare zi într-un dar pentru ceilalți.
Un An Nou fericit și rodnic, cu binecuvântarea Domnului!
† Aurel Percă
Arhiepiscop Mitropolit de București
Editorial – Actualitatea creştină, nr. 1/2026, Anul XXXVII, p. 3-4.
