Spală-mă, și mai mult decât zăpada mă voi albi (Ps 50,8) – sunt cuvintele psalmistului puse pe buzele noastre ca răspuns la stropirea cu apă sfințită de către preot cu ocazia sfințirii familiilor.
Folosirea acestui verset arată dorința noastră de a fi ocrotiți, feriți de rele, curățiți de orice întinare a păcatului. În plan iconografic, albul este culoarea curăției, dar și semnul strălucirii divine. Prin alb este reprezentată Schimbarea la față a lui Isus pe Tabor. Albe sunt multe din veșmintele sfinților și ale îngerilor. Albă este hăinuța de la botez și rochia de mireasă, albi sunt crinii sfințiți în sărbătoarea Sfântului Anton de Padova pe care îl invocăm cu titlul de crin al curăției.
Albă este și sutana papei. Durandus, un mare liturg medieval din secolul al XIII-lea, spunea că „Pontiful Suprem se înfățișează întotdeauna într-o mantie roșie, iar sub aceasta poartă haine albe, pentru că alb înseamnă nevinovăție și caritate; roșul exterior simbolizează compasiune… iar Papa îl reprezintă pe Fiul, care de dragul nostru și-a pătat hainele cu roșu”. Astfel, mantia roșie nu este atât parte a însemnelor imperiale pe care Constantin cel Mare le-a acordat Papei Silvestru, cât semnul jertfei. Așa ajungem la mantia stacojie pe care soldații au aruncat-o peste Cristos în Pretoriu înainte de a-i pune coroana de spini. Pe scurt, roșul face referire la martirajul lui Cristos, iar albul la neprihănire, inocență.
Iar acum să venim în vremurile noastre. Pe 4 decembrie 2025, institutul american Pantone a desemnat albul culoarea anului 2026. An de an, compania lansează nuanța care se dorește a fi cea care să aibă o influență crescândă în toate sectoarele designului. De pe site-ul institutului aflăm că din punct de vedere cromatic culoarea albă întruchipează cel mai bine evoluția culturii noastre globale actuale și reflectă aspirațiile publicului. Același site precizează că lumea se află într-o perioadă de tranziție în care mulți aspiră la cunoașterea adevărului. De ce nu, putem spune că aceste cuvinte rezonează cu afirmația lui Isus Eu sunt calea, adevărul și viața (In 14,6).
La prima vedere, alegerea este surprinzătoare, și nu putem trece cu vederea aluzia subtilă care ne duce cu gândul la veșmântul de zi cu zi al papei, respectiv al Sfântului Părinte Leon, primul papă de sorginte nord-americană. Albul diafan al norilor propus de casa Pantone evocă curăția și elevația spirituală. Ne îndeamnă să avem o privire pătrunzătoare și să descoperim frumusețea simplității. Albul face trimitere la „tânărul îmbrăcat în alb” de la mormântul lui Isus care ne îndeamnă să nu ne fie teamă (cf. Mc 16,5). Cu albul diafan al norilor, casa Pantone aduce „o șoaptă de liniște într-o lume gălăgioasă”, o nuanță care să ne amintească esențialul. Esențialul nu se referă în primul rând la văruitul pereților bisericii, ai locuinței unde ne ducem traiul, ci mai ales la primenirea sufletească de care avem atâta nevoie.
Să rămânem cu speranța că semnul acesta profan, de marketing, asociat cu albul icoanelor, poate trezi în conștiințe dorința de neprihănire și nevinovăție.
De ce nu, într-o lume tot mai lipsită de simțul pudorii, albul ar putea recăpăta semnificația sa firească de semn al purității, ca o chemare la a fi atenți de a nu călca cu niciun fel de vulgaritate peste conștiințe și pentru a apăra curăția inimii.
Pr. Fabian Măriuţ
Actualitatea creştină, nr. 1/2026, Anul XXXVII, p. 22.
