Dragi cititori ai revistei Actualitatea creștină,
Luna iunie este dedicată în tradiția Bisericii Catolice Inimii Preasfinte a lui Isus. Poate că această devoțiune pare astăzi mai puțin prezentă în viața multor credincioși, însă ea păstrează un mesaj profund și foarte actual: Dumnezeu ne iubește cu o iubire personală, concretă și milostivă.
Într-o lume în care oamenii se simt adesea obosiți, grăbiți sau singuri, sărbătoarea Inimii lui Isus ne amintește că nimeni nu este uitat de Dumnezeu. Inima lui Isus este semnul unei iubiri care nu abandonează și care rămâne mereu deschisă pentru fiecare om.
Scriitorul Antoine de Saint-Exupéry spunea: „Nu poți vedea bine decât cu inima; esențialul este invizibil pentru ochi.” Aceste cuvinte exprimă foarte bine sensul spiritual al lunii iunie. Trăim într-o societate preocupată de aparențe, rezultate și succes, dar omul are nevoie înainte de toate de iubire, pace și apropiere sufletească.
O mică povestire spune mult despre acest adevăr.
Un bătrân a primit un colet mare. Cei din jur îl priveau cu bucurie cum despacheta numeroase lucruri frumoase și utile. Totuși, chipul său rămânea trist. La final, a spus încet: „Mă bucur pentru ele, dar nu este dragoste în ele. Datoria fără iubire te face trist.”
Cât adevăr există în aceste cuvinte! Oamenii nu au nevoie doar de lucruri materiale, ci de atenție, ascultare și iubire sinceră.
Inima lui Isus ne vorbește tocmai despre această iubire vie și concretă. Isus spune în Evanghelie: „Nimeni nu are iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi” (In 15,13).
El nu a rămas doar la cuvinte. A vindecat bolnavi, a mângâiat oameni suferinzi, i-a primit pe cei respinși și și-a dat viața pe cruce pentru noi. Inima străpunsă a lui Isus este semnul iubirii lui Dumnezeu care merge până la capăt.
În multe biserici, în luna iunie, imaginea Inimii lui Isus este împodobită cu flori. Este un gest simplu prin care credincioșii își exprimă recunoștința pentru iubirea lui Dumnezeu.
Astăzi, luna iunie este adesea asociată cu multe alte mesaje despre iubire și identitate. Totuși, Biserica ne amintește că luna iunie a fost dedicată de secole Inimii Preasfinte a lui Isus, adevăratul model al iubirii curate, jertfelnice și pline de milostivire.
Încă din secolul al XVII-lea, devoțiunea față de Inima lui Isus s-a răspândit în întreaga lume, mai ales după revelațiile primite de Sfânta Margareta Maria Alacoque. Isus i-a arătat inima sa plină de iubire pentru oameni și i-a spus: „Iată inima care i-a iubit atât de mult pe oameni, încât nu a cruțat nimic.”
Prin această devoțiune, Biserica ne invită să redescoperim iubirea adevărată: o iubire care știe să se dăruiască, să ierte și să rămână fidelă.
Și astăzi omul are nevoie de această iubire. Trăim într-o lume cu multă comunicare, dar uneori cu prea puțină comuniune. Oamenii vorbesc mult, dar ascultă puțin. Sunt conectați prin tehnologie, dar adesea departe unii de alții sufletește.
Devoțiunea față de Inima lui Isus rămâne astfel foarte actuală. Ea ne amintește că omul nu poate trăi fără iubire adevărată.
Sfânta Tereza de Lisieux scria: „Eu cred că inima Mirelui meu este numai a mea și a mea este toată a lui.” Aceste cuvinte exprimă frumusețea unei relații personale cu Dumnezeu.
Și noi suntem invitați să cultivăm această apropiere. Relația cu Dumnezeu crește prin rugăciune, încredere și recunoștință. Uneori, gesturile cele mai simple ne apropie cel mai mult de Dumnezeu.
Un obicei frumos poate schimba mult viața unui om: să-i mulțumească lui Dumnezeu în fiecare zi pentru câteva daruri primite – pentru familie, sănătate, o zi liniștită sau pentru oamenii buni întâlniți pe drum.
Recunoștința schimbă inima omului. Ne ajută să vedem nu doar ceea ce ne lipsește, ci și cât de mult am primit.
În momentele grele, mulți credincioși găsesc putere privind spre imaginea lui Isus cel Milostiv și rostind simplu: „Isuse, mă încred în tine.” Încrederea este una dintre cele mai frumoase forme ale iubirii.
Sărbătoarea Inimii Preasfinte ne conduce spre cruce și spre Euharistie. Pe cruce, Isus și-a arătat iubirea până la capăt. În Sfânta Împărtășanie, El rămâne aproape de noi și astăzi.
De aceea, luna iunie poate deveni pentru fiecare dintre noi un timp de reînnoire spirituală. Poate un timp pentru mai multă rugăciune, pentru spovadă, pentru participarea la Sfânta Liturghie sau pentru împăcare în familie.
În tradiția Bisericii există și frumosul obicei al Primei Vineri din lună, dedicată Inimii Preasfinte a lui Isus. Mulți credincioși aleg în această zi să participe la Sfânta Liturghie, să se spovedească sau să petreacă un timp în rugăciune.
Dumnezeu privește înainte de toate sinceritatea inimii. O rugăciune spusă cu credință, o lumânare aprinsă într-o biserică sau un gest de împăcare pot deveni momente de mare har.
Inima lui Isus ne amintește că nimeni nu este prea departe pentru a se întoarce la Dumnezeu și că orice inimă poate fi vindecată prin iubire și milostivire.
Isus spune: „Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi da odihnă. Învățați de la mine că sunt blând și smerit cu inima” (Mt 11,28-29).
Câtă nevoie avem astăzi de blândețe și răbdare! În familii, în comunități și în relațiile dintre oameni există adesea tensiuni, grabă și lipsă de ascultare.
Inima lui Isus ne învață un alt mod de a trăi: cu mai multă iubire, iertare și atenție față de aproapele.
Poate că tocmai în lucrurile mici putem trăi cel mai bine această devoțiune: într-o vorbă bună, într-un gest de împăcare, într-o vizită făcută unui om singur sau într-o rugăciune spusă pentru cei aflați în suferință.
Devoțiunea față de Inima lui Isus nu înseamnă doar rugăciuni și imagini frumoase, ci o inimă care începe să semene tot mai mult cu inima lui Cristos.
Dragi cititori,
Vă dorim tuturor o lună iunie binecuvântată, cu sănătate, pace și multe haruri divine.
Fie ca această lună dedicată Inimii Preasfinte să aducă în sufletele noastre mai multă pace, mai multă încredere și dorința sinceră de a trăi fiecare zi cu inimă bună, deschisă spre Dumnezeu și spre aproapele.
Cu binecuvântarea noastră arhierească și părintească,
+ Aurel Percă
Arhiepiscop Mitropolit de București
Editorial – Actualitatea creştină, nr. 6/2026, Anul XXXVII, p. 3-4.
