Text: Anca Mărtinaş Giulimondi
Din sfială și respect, nu l-am fotografiat pe acel om al străzii surprins de privirea-mi atentă la detalii într-un intim moment de rugăciune, exprimat printr-un gest sublim. Din valiza pe roţi, de culoare neagră, deasupra căreia era așezată cu grijă o pătură, unicul scut împotriva frigului nopţii, omul a scos o sticluţă cu ulei. Am avut imediat sentimentul a ceea ce avea să urmeze, însă m-am oprit la oarece distanţă pentru a-l observa și a mă convinge că intuiţia nu mă înșelase.
„Roma a văzut de toate în cei peste două mii de ani de istorie”, obișnuiește să-mi spună soţul meu, roman get-beget, atunci când mă las uimită de câte ceva legat de Cetatea Eternă. Însă nici chiar el, care nu se mai minunează de nimic, nu s-ar fi așteptat să vadă un om săvârșind gestul pios de a unge, în încercarea de a le tămădui, rănile unei statui.
Ce-i drept, hiperrealismul statuii din bronz, intitulată „Bolnav am fost și m-aţi cercetat”, a sculptorului canadian Timothy P. Schmalz, așezată pe o treaptă, la stânga intrării principale a spitalului „Santo Spirito in Sassia”, din Roma, reușește să transmită o autentică strângere de inimă celui care se oprește să o observe. Însă nimeni, în afară de acel sărman samaritean al străzii, nu a privit la această statuie într-un mod atât de intens realist, încât să perceapă îngrozitoarea suferinţă a lui Isus și să simtă nevoia de a-i îngriji rănile cuielor, vărsând peste ele ulei.
Mi-am plecat privirea înduioșată și am pornit spre casă, lăsându-l pe omul străzii în contemplaţie, lângă Isus suferind, întruchipat într-o statuie de bronz.
Probabil sculptorul Timothy P. Schmalz ar fi plăcut impresionat să afle că a reușit să miște într-atât un om, încât să ajungă să verse ulei peste „rănile” uneia dintre statuile sale din bronz, aparţinând ciclului artistic dedicat capitolului 25
al Evangheliei după Sfântul Matei, opere pe care artistul le-a realizat cu prilejul Jubileului extraordinar al Milostivirii.
În ceea ce mă privește, de când l-am văzut pe omul milostiv al străzii în rugăciune și reculegere lângă opera de artă „Bolnav am fost și m-aţi cercetat” (Mt 25,36), ori de câte ori trec prin faţa acesteia, am impresia că, fără o prezenţă umană plină de îndurare, acelei statui îi lipsește o parte esenţială.
Mi-ar plăcea ca într-o zi, să-l revăd pe samariteanul milostiv al străzii alături de o imagine artistică reprezentându-l pe Isus Înviat, bucurându-se de victoria asupra morţii a Celui care i-a picurat zilnic din uleiul milostivirii peste rănile sufletești, ajutându-l să-și poarte zi de zi crucea pe străzile Romei și să reziste aprigei condiţii de a nu avea un loc stabil unde să-și plece capul.
Samariteanul milostiv al străzii, de Anca Mărtinaş Giulimondi, în „Actualitatea creștină”, nr. 4/2017, pag. 14.
