Tu i-ai împlinit dorința inimii /și cererea buzelor sale tu n-ai respins-o./ L-ai întâmpinat cu binecuvântări alese/ și i-ai pus pe frunte o cunună de aur curat./ El a cerut de la tine viață și tu i-ai dat-o,/ lungime de zile în veac și de-a pururi./ Slava lui este mare datorită mântuirii tale (Ps 21, 3-6).
Dacă ne mulțumim să credem că farmecul sărbătorii Crăciunului se limitează doar la scena de drăgălășenie pe care ne-o prezintă Sfântul Luca atunci când descrie un nou-născut culcat în iesle și vegheat de mama grijulie – scenă care ne emoționează și ne adună pe toți în câte o sărbătoare de familie – pentru ca mai apoi să revenim la viața noastră banală și rutinată, înseamnă că nu ne-am lăsat pătrunși cu adevărat de mesajul ei; înseamnă că am ratat întâlnirea cu Cel care putea să dea vieții noastre un sens cu totul nou. Sărbătoarea Întâmpinării Domnului, celebrată la începutul lunii februarie, vine să completeze mesajul Crăciunului printr-o mărturie dată de cineva care în Pruncul nou-născut a descoperit mântuirea. Bătrânul Simeon, după ce a întâlnit Copilul, a ajuns să spună: ochii mei au văzut mântuirea ta pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, lumină spre luminarea neamurilor și slava poporului tău, Israel. Altfel spus, întâlnirea cu Fiul lui Dumnezeu este întotdeauna percepută ca mântuire în situații teribile sau ca o iluminare în situații de beznă totală ale vieții. Tocmai de aceea, până nu faci experiența întâlnirii cu Isus Cristos nu poți spune că ai avut parte de adevărată bucurie în viață.
Cândva, și autorul Psalmului 21 evoca ce a însemnat pentru unul din regii lui Israel (probabil David) experiența încredințării vieții sale lui Dumnezeu. El spune: Tu i-ai împlinit dorința inimii și cererea buzelor sale tu n-ai respins-o. L-ai întâmpinat cu binecuvântări alese și i-ai pus pe frunte o cunună de aur curat. El a cerut de la tine viață și tu i-ai dat-o, lungime de zile în veac și de-a pururi. Slava lui este mare datorită mântuirii tale, strălucire și măreție așezi deasupra lui. L-ai rânduit pe el ca binecuvântare pentru totdeauna; tu l-ai umplut de bucurie înaintea feței tale. În plus, atașamentul față de Domnul îi asigură celui credincios bunăvoința Lui. Or, această bunăvoință se concretizează, printre altele, și prin îndepărtarea și pedepsirea dușmanilor care atentează la viața lui: regele se încrede în Domnul și, prin bunăvoința Celui Preaînalt, nu se va clătina. Îi va ajunge mâna ta pe toți dușmanii tăi, dreapta ta îi va ajunge pe cei ce te urăsc.
Oare nevoile noastre profunde nu se situează în această sferă.
Pr. Tarciziu Șerban
Actualitatea creştină, nr. 2/2023, Anul XXXIV, p. 24.
