SĂPTĂMÂNA DE RUGĂCIUNE PENTRU UNITATEA CREȘTINILOR
18-25 IANUARIE 2016
Vestiţi în lume faptele măreţe ale Celui care v-a chemat
din întuneric la minunata sa lumină (1Pt 2,9)
Cu adâncă admiraţie şi recunoştinţă răspundem în aceste zile invitaţiei făcute de către creştinii din Letonia de a ne reuni în rugăciune comună pentru a reface, fie şi numai parţial, unitatea eclezială a celor care se vor ucenici ai lui Isus Cristos. Unitatea creştinilor tuturor Bisericilor s-a dovedit salvatoare pentru poporul leton în perioadele în care regimul fascist mai întâi, şi cel comunist mai apoi, i-au hotărât nimicirea. În acele momente, în mod unanim, creştinii tuturor confesiunilor au dat o mărturie admirabilă, prin cuvânt şi viaţă, pentru Evanghelie.
Propunându-ne să medităm textul din 1Pt 2,9-10, creştinii letoni ne oferă ocazia să contemplăm Biserica vie care „se reface” ori de câte ori îl aşezăm pe Isus Cristos ca „piatră unghiulară” (1Pt 2,7) a vieţii noastre şi ne zidim ca „pietre vii pentru a alcătui casa duhovnicească” în care faptele noastre devin adevărate „jertfe spirituale, plăcute lui Dumnezeu prin Isus Cristos” (1Pt 2,5). Comunitatea constituită în acest fel devine „naţiune sfântă, popor luat în stăpânire de Dumnezeu ca să vestească faptele măreţe ale Celui care l-a chemat din întuneric la minunata sa lumină” (1Pt 2,9).
Lumea timpurilor noastre aşteaptă să vadă aceste fapte măreţe ale Celui care îl poate scoate pe om din întuneric la minunata sa lumină. Când, însă, aceste fapte mărețe sunt înlocuite de „răutăţi, înşelăciuni, invidie, ipocrizie şi vorbire de rău” (1Pt 2,1) atunci lumea, dezamăgită, îşi îndreaptă atenţia în altă parte. Aşa se explică de ce în ţara noastră valorile Evangheliei sunt tot mai contestate şi de ce compatrioţi de-ai noştri îmbrăţişează credinţe ori pseudocredinţe străine celor lăsate moştenire de străbuni. Mai mult, naţiunea noastră se destramă atunci când solidaritatea creştină întemeiată pe iubirea generoasă cedează în faţa egoismului posesiv care înseamnă pentru unii, foarte puţini la număr, îmbogăţire dezumanizantă, iar pentru alţii, cei mai mulţi la număr, sărăcie dezumanizantă.
Şansa dăinuirii poporului nostru nu poate veni din altă parte decât din revenirea la o viaţă trăită unanim în spiritul Evangheliei. Vrednicul popor leton ne stă mărturie. De aceea, îmi însuşesc cuvintele Sfântului Petru spre a vă îndemna: „Să aveţi o purtare bună între păgâni, pentru ca, în cazul în care vă calomniază ca răufăcători, văzând faptele voastre bune, să ajungă să-l laude pe Dumnezeu în ziua vizitării” (1Pt 2,12).
Fie ca rugăciunea comună din aceste zile să ne obţină lumina Duhului Sfânt pentru a înţelege aceste lucruri şi, trecând dincolo de orgoliile noastre confesionale, să nutrim dorinţa angajării responsabile pe calea unităţii în trăirea Evangheliei.
Cu binecuvântare,
ÎPS Ioan Robu
Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti