Maria Francesca a lui Isus
sora care va fi canonizată curând. Iată de ce!
După cum am înțeles din cele istorisite până acum la această pagină, pentru canonizarea unui Fericit sau a unei Fericite, este nevoie de un miracol. Acesta, obținut prim mijlocirea Fericitului sau Fericitei în cauză, nu îi schimbă poziția în Împărăția lui Dumnezeu ci doar înțelegerea noastră în ceea ce îl sau o privește. A fi canonizat este de fapt o declarație oficială a Bisericii pe baza semnelor pe care le-a primit, adică miracolele.
În cazul Fericitei maici Maria Francesca a lui Isus, este vorba despre un tânăr din Colonia del Sacramento, în Uruguay, nu departe de Montevideo, unde se află și sanctuarul dedicat Fericitei. Tânărul a avut un accident rutier foarte grav, ajungând în comă din cauza multiplelor răni pe care le-a suferit.
O mătușă a tânărului, care trecuse prin școlile capucine conduse de surorile Maicii Rubatto, unde auzise de aceasta, a început să se roage Fericitei Francesca. Tânărul s-a trezit din comă, fapt care este posibil și în mod natural, dar, după starea în care se afla în urma accidentului, nu era natural să se trezească fără sechele.
Medicii au atestat că nu există nicio explicație științifică pentru o astfel de evoluție a situației accidentatului. Însănătoșirea sa este în afara cadrului natural și punea premisele unui proces care ar fi putut să ajungă în final la recunoașterea evenimentului ca un miracol. Ceea ce s-a și întâmplat.
Maria Francesca a lui Isus
Canonizare: urmează
Beatificare: 10.10.1993
Venerabilă: 01.09.1988
Procesul: 13.04.1965
Moartea: 06.08.1904
Nașterea: 14.02.1844
O soră italiancă misionară care urmează spiritul Sfântului Francisc, prima Fericită a Uruguayului.
Anna Maria Rubatto s-a născut în Carmagnola, provincia Piemont (Italia). La vârsta de patru ani a rămas orfană de tată și mama ei a murit pe când avea 19 ani. A plecat să locuiască la Torino, s-a dedicat îngrijirii bolnavilor și părăsiților, precum și predării catehismului copiilor.
În 1885 a fondat Institutul Surorilor Capucine ale Maicii Rubatto, care a avut o expansiune rapidă în Italia și în toată lumea*. În 1892 a traversat oceanul cu alte surori și a fondat case în Montevideo. Misiunea a continuat în Uruguay, Argentina și Brazilia. De șapte ori a traversat oceanul pentru a însoți surorile de pe ambele continente.
La 60 de ani, fiind în călătorie la Montevideo, moare, lăsând o mărturie clară a dedicării lui Dumnezeu și fraților în nevoie. Acolo a fost și înmormântată și se bucură de cinstire.
* Surorile maicii Rubatto, adică din Congregația Surorilor Terțiare Capucine de Loano, au lucrat mai mulți ani și în Arhidieceza de București, la Năvodari. Activitatea lor cu copiii și familiile a fost foarte apreciată de credincioșii din localitate. Ca și în alte cazuri, din lipsă de vocații tinere care să le continue munca, s-au retras din România. Totuși, surorile care au trecut prin țara noastră continuă să aibă legături cu persoane din parohie. (Vezi Actualitatea creștină nr. 7/2005, p. 4)
Actualitatea creştină, nr. 8/2021, anul XXXII, p. 25.