Frumoasa lună mai a început deja. Natura a reînviat în plinătatea ei; câmpiile și pădurile s-au umplut de parfumul florilor, de cântecul vesel al păsărilor și de cântările în cinstea Preasfintei Fecioare Maria.
Da, luna mai este o perioadă special dedicată Mariei. O perioadă de timp în care Biserica ne invită să aprofundăm relația noastră cu Mama noastră cerească, să întărim și să reînnoim legăturile de iubire și de încredere de adevărați copii ai ei.
1. De ce luna mai este luna Mariei?
Odată cu venirea lunii mai, pe care evlavia credincioșilor a dedicat-o de mult timp Maicii Domnului, cu sufletele cuprinse de bucurie, asistăm la un spectacol emoționant de credință și iubire: credincioșii se adună nu numai în biserici, ci și în jurul altarelor de la marginea drumului, la grotele ridicate în cinstea Preacuratei, precum și în case, pentru a cânta laudele ei, aducând prin rugăciunile și cântările lor omagiile de cinstire și de iubire față de cea care, pe bună dreptate, este Mama noastră cerească.
Biserica dedică cea mai frumoasă lună a anului Celei care a fost cea mai frumoasă „floare a pământului”. „De fapt, Ea este cea mai frumoasă floare care a înflorit din creație, «trandafirul» care a apărut în plinătatea timpului, când Dumnezeu, trimițându-l pe Fiul său, a dat lumii o nouă primăvară. Ea este în același timp și protagonista umilă și discretă a primilor pași ai comunității creștine: Maria este inima ei spirituală, căci însăși prezența ei în mijlocul ucenicilor este memoria vie a Domnului Isus și garanția darului Duhului său”, spunea Papa Benedict al XVI-lea, de fericită amintire, într-o alocuțiune în care explica contextul liturgic al dedicării acestei luni Preacuratei Fecioare Maria („Regina coeli”, 9 mai 2010).
Marele cardinal John Henry Newman, proclamat sfânt la 13 octombrie 2019 de către Papa Francisc, a fost întrebat odată de ce luna mai este dedicată Mariei, Maica Domnului. Răspunsul său a fost: „Pentru că după zăpada lungă și gheață, după gerul și frigul iernii, după furtunile de primăvară și ploile torențiale în luna mai, pământul este încoronat cu frunze noi, verzi și proaspete. Pentru că peste tot, pe câmpii și în grădini, în copaci și la ferestre, apar florile, zilele se lungesc și soarele se deschide tot mai mult. Și chiar dacă luna mai ar trebui să fie mohorâtă și aspră, ea rămâne luna speranțelor și a promisiunilor. Oricât de mohorâtă ar fi vremea, ea promite totuși vara și îi deschide calea. Maria însăși este făgăduința sigură a Răscumpărătorului care va veni, iar luna promisiunilor, a germenilor și a răsăriturilor în natură, a așteptărilor pline de bucurie în sufletele oamenilor, trebuie deci să-i fie consacrată ei. Pentru că partea cea mai bucuroasă și mai festivă a anului bisericesc cade în luna mai. Luna mai face parte din perioada pascală și de obicei cade în întregime sau parțial în această perioadă festivă. Solemnitățile Înălțării și Trimiterii Sfântului Duh (Rusaliile) își au aproape întotdeauna locul lor în luna mai, iar sărbătorile Preasfintei Treimi și ale Preasfântului Sacrament își au locul de obicei tot în luna mai. Prin urmare, este timpul «Aleluia», pentru că Domnul a ieșit din mormânt și s-a înălțat la cer pentru a trimite în locul Său, în Biserică, pe Duhul lui Dumnezeu. Acesta este, așadar, unul dintre motivele pentru care luna mai se acordă cu venerarea specială a Preasfintei Fecioare Maria. Ea este cea dintâi dintre toate creaturile, cea mai frumoasă și cea mai dragă dintre toți copiii lui Dumnezeu, cea mai apropiată de tronul său. Prin urmare, luna în care celebrăm marile sărbători ale îndurărilor lui Dumnezeu, ale răscumpărării și sfințirii noastre în cele trei Persoane divine, trebuie să-i aparțină ei. Pentru toate aceste motive, sărbătorim luna mai ca fiind luna Mariei” (J. H. Newman, Meditații asupra Litaniei Lauretane: „Rosa Mystica”, Cea mai frumoasă floare de mai, Jaca Book – Milano, 2002).
2. Maria – Maica Bisericii
De câțiva ani încoace există și o zi a mamei separată pentru Maria. În loc de lunea după Rusalii, în această zi o sărbătorim pe Maria, Mama Bisericii[1].
Maria este Mama Bisericii. Mama noastră este cea care se îngrijește de noi. Din când în când, când se întâmplă ceva între copii, ea are grijă ca lucrurile să se îndrepte din nou, ca toți copiii să rămână împreună. Noi spunem: mama este centrul familiei. Ea este mereu prezentă, oferindu-le copiilor ei un sentiment de siguranță și securitate.
Poate că acest lucru este parțial determinat cultural de imaginea pe care o avem despre mamă: spune ceva despre relația pe care o avem sau am avut-o cu propria noastră mamă. Dar cu siguranță acest lucru trebuie să fi fost din orice timp și loc, deoarece o mamă își poartă copilul sub inimă timp de nouă luni, îl aduce pe lume, uneori cu multă durere și efort, și, mai ales în prima perioadă, este cea mai importantă pentru a lăsa copilul să crească.
Și Maria este mamă, mama lui Isus. Dar pentru că are un Fiu cu totul special, Fiul ei, dar și Fiul lui Dumnezeu, Maria este mai mult. În această a doua zi după Rusalii o sărbătorim ca Mamă a Bisericii, Trupul mondial al creștinilor, care nu numai că cred în Vestea cea Bună a Fiului ei, dar o și răspândesc prin cuvânt și faptă. Duhul Sfânt al lui Dumnezeu nu numai că ne șoptește gânduri frumoase, ci – imitându-l pe Isus Cristos – ne îndeamnă la fapte bune. Așa cum Isus a umblat „făcând numai bine”, așa ar trebui să facem și noi.
Dar ea este atât de mare încât nu este „doar” Mama care se îngrijește de noi, este cu noi, dar Ea este centrul familiei Bisericii. Maria reunește în persoana sa toate celelalte femei puternice care au trăit înainte de ea și chiar și cele care sunt sau au fost de o importanță fundamentală pentru Biserica Fiului său după ea.
Astăzi îi aducem mulțumiri suplimentare pentru toată dulcea ei grijă maternă. Așa cum Isus Cristos și-a încredințat Mama sa și pe Ioan, ucenicul iubit, unul altuia, noi vrem să ne încredințăm din nou ei. Și cine știe să facă în suflet multă liniște astăzi sau în orice alt moment va auzi în inima sa vocea ei spunând: „Să știi că eu, Maria, sunt Mama ta mereu și pretutindeni, în orice împrejurare.”
Vă doresc nu numai o lună mai binecuvântată de Maria, experiența prezenței mângâitoare a Mariei, ci și puterea minunată și creatoare de viață a Duhului Sfânt care, împreună cu „Preasfânta, curata, prea binecuvântata, mărita Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria”[2], ne va însoți și ne va mângâia în toate momentele dificile.
Tuturor cititorilor revistei noastre, Actualitatea creștină, vă doresc o lună mai binecuvântată, în care să trăiți momente de pace și de apropiere de Dumnezeu împreună cu Maria, Regina lunii mai și Maica Bisericii!
Cu binecuvântarea noastră arhierească,
† Aurel Percă
Arhiepiscop Mitropolit
[1] Începând cu anul 2018, printr-o decizie a Papei Francisc, în calendarul universal al Bisericii latine a fost inclusă „Memoria Sfintei Fecioare Maria, Mama Bisericii”. Această memorie liturgică este obligatorie și se celebrează în lunea de după Rusalii.
[2] Ectenie din Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur.
Editorial – Actualitatea creştină, nr. 5/2023, Anul XXXIV, p. 3-4.
